vise

sunt un om intr-o lume mica si fara prea multe sperante...eu fara prea multe sperante,k de restu lumii nu stiu.nu pot sa inteleg ce e cu mine... in mine sunt vise interzise si sunt satula sa caut calea cea buna sa cultiv vise sau sperante legate cu maini la spate. as vrea sa ma arunc de pe un pot si sa nu mor,as vrea sa ma droghez fara sa devin dependenta,as vrea sa vad ce e ''dincolo''in intuneric fara sa ma socheze prea tare,as vrea sa-mi traiesc viata fara influenta inevitabila a prostilor din societate,as vrea sa traiesc atat de mult incat sa-mi doresc sa mor,as vrea ...da ce n-as vrea as vrea totul si pe de o parte n-as mai vrea nimik.imi iubesc viata poate prea mult,mi-e frica de moarte poate mult prea mult,si asta pt k cred k asta e singura sansa pe care o am,singura mea existenta in intruchiparea efemera a omului,....nu cred k ma asteapta nimik dupa moarte si asta e trist...si acum incep sa ma gandesc la tine,si doamne ce mi-as dorii sa fie ceva ....macar o raza de lumina care sa traiasca asa cum ai vrut tu sa traiesti pe pamant ,sa profiti de tot ce ti se ofera sa nu refuzi nimik ,sa risti,sa te ridici cand esti ingenunchiat in fata sortii,sa razi,sa ma faci sa rad:).....as fi vrut sa nu fi murit...as fi vrut sa mai ai o sansa...numai una....mai aveai atat de facut....si ce folos?imi lipsesti,mi-e dor de tine si ma enerveaza k nu pot sa fac nimik in privinta asta.in ultimul timp ma gandesc mai mult la tine si doare ....doare enorm....

de ce viata asta e asa de complicata?nu stiu nimik despre nimik,dabia ma cunosc pe mine si mai am pretentia sa cunosc ''atceva''? as vrea sa gandesc mai mult as vrea sa stiu de unde venim..unde mergem...cat timp existam....si pt ce?care e scopul primodial al existentei noastre?dumnezeu cu siguranta nu exista deci nu are rost sa mai pierd vremea pe teritoriul asta...da din momnentul in care l-ai renegat viata ti se complica mai mult...macar pana acum aveai o baza ceva in care sa crezi...in care sa speri k te ajuta...da acum....ma ajut singura....si zic eu k imi merge f bine...am mai multe nalamuriri k niciodata da ma simt mai bine cu ele decat sa traiesc fara siguranta existentei cuiva.