Viata e o ciudata comedie care amesteca impreuna si dureri si bucurii, punand lacrimi langa zambet, punanad zambet langa plans.
Viata e lipsita de continut daca esti nepasator. Nu trebuie sa astepti sa stii mai mult,sa faci mai mult sau sa fii mai mult. Totul are un pret, nici o bucurie nu vine fara intristare.
Si e imprevizibila si sarcastica. In concluzie nu exista momentul potrivit, numai oportunitati ratate!
Ai incredere ca acum e momentul.Nu astepta momentul potrivit pentru ca nu va venii.Momentul tau e acum.
Un pas in directia cea bune face cat o suta de ani de chibzuinta!

Poezie pentru Mos Craciun

Poezie poezie

Pula mea carte nu stie!

In ultimele 3 zile am vazut un film serial cap coada si am citit si o carte. Concluzia: nu vreau sa mai citesc carti pentru suflet, ci carti pentru minte. Asta contrariind vorba cuiva care a zis ca sufletul e o mare taina. Si n-am sa fac astazi teoria suflet vs minte deoarece sufletul nu se vinde prin cuvinte.

Oriunde merg vad oameni, toata planeta e plina de ei. Unii merg singuri, unii in companie, unii in grupuri. Specia umana este numele lor si sigur le place sa traiasca impreuna in orase mari. Cu totii par foarte ocupati, facand una alta, traind viata. Da. Oamenii lumii trebuie sa arate foarte productivi cand sunt responsabili. Daca as merge sa vorbesc cu cineva sa-l intreb ce parere are despre oamenii care sunt in controlul destinului lor ma intreb oare ce raspuns primesc. Majoritatea dintre ei ar spune increzatori : " Sigur. Eu sunt in controlul vietii mele." Dar cum ramane cu mine? Chiar sunt eu in controlul destinului meu? Stiu eu de unde am venit? De ce sunt aici? Si incotro ma indrept? Unii ar spune ca suntem cu totii niste sclavi virtuali intr-un penitenciar invizibil. Daca este cu adevarat asa atunci nici unul dintre noi nu este in controlul vietii noastre. Doar credem ca suntem. Si asta e cam inspaimantator. Poate ca acea inchisoare invizibila chiar exista. Poate nu o vad ca am fost antrenata sa nu o vad. Si aceasta situatie de va schimba vreodata? Ca pana la urma nu imi place sa ma gandesc ca fiind in lantul cuiva.
E foarte greu sa fi cu adevarat independent, sa fi cu adevarat individual. Necesita multa munca ce implica gandire si actiuni morale. Nu implica doar acumularea de cunostinte, asta toata lumea poate sa faca, scolile sunt pline de astea. E vorba de a intelege cunoasterea. E o linie foarte subtire si foarte usor de trecut cu vederea. Si cum oamenii sunt slabi si lenesi se multumesc cu comfortul si nu renunta la vietile lor banale, neluand in considerare calea sinelui, calea aflarii adevaratei personalitati. E mult mai simplu sa creezi personalitati false. Putem accepta ca dumnezeu a devenit om pentru a salva omul, dar nu putem accepta ca omul sa devina dumnezeu pentru a se salva singur. Care e aceasta dependenta umana care face pe om sa refuze asta? De ce nu poate fi omul propriul dumnezeu? Care e motivatia pentru a nu accepta ca omul e propriul lui salvator? Dupa parerea mea daca nu accepti asta esti o persoana nesanatoasa. Nu nebuna, nesanatoasa, toxica. Cum e si cazul religiei. Cum poate sa-mi spuna mie ca cineva are drepturi peste mintalul, emotionalul si mentalitatii mele? Daca voi vreti sa faceti parte din turma, sa fiti manipulati, nu aveti decat! Nu ma intereseaza sa descopar societatea sau alti oameni, persoana mea ma intereseaza. Viitorul este acela pe care noi ni-l facem si totul se rezuma la alegerile pe care le facem.

Imi adusai aminte de ceva. Ce e cu barbatii si jucariile lor? Si prin jucarii ma refer la dependenta de un joc de calculator, la un iPhone de pe care nu-si pot dezlipi degetele si ochii nici macar atunci cand vorbesc cu prietenii, la minunata, pretioasa si adorabila masina pe care daca vad o singura zgarietura sunt foc si para, la orice inseamna tehnologie de ultima moda. Sunt niste copii mari cu brate puternice si obrazul aspru fara de care viata noastra ar fi plictisitoare si asta e, facem compromisuri si-i acceptam asa cum sunt. -Ce conteaza ca sti tot ce poate face iPhone-ul ala, ca ti-a trecut prin mana de atatea ori, dar acum e al tau, doar al tau si numai al tau. Nimeni nu se poate atinge de el ca i se termina bateria, de parca tu ai avea printre degete curent electric si se reincarca in mod miraculos.- Si cum vine asta sa pui mai presus o masina decat o femeie, sau mai ciudat, sa-o pui mai presus decat propria viata? Cum adica sa preferi sa mori intr-un accident decat sa supravietuiesi si sa constati ca masina ta e praf tandari? Iti iei dracului alta da-o in pizda masii de masina! Toate ca toate cred ca m-am prins de ce barbatii sunt asa atasati de masinile lor. Mirosul de bere nu le deranjeaza pe masini. Masinile nu au prietene. O alta masina nu cauzeaza nici o cearta. O masina nu se asteapta la complimente sau la flori. Poti sa te holbezi si sa comentezi linistit alta masina, ca masina ta nu se supara. Ce sa mai...chiar au motive! Si-mi aduc aminte de vorba unei persoane intelepte care mi-a zis intr-o zi:"uite si la asta ce bolid de masina are...ca sa compenseze"! Si aici se referea la barbatii care au complexe referitoare la marimea organului reproducator. Am ras o zi intreaga. Si...asa peste cateva zile imi zice subtil ca el si-ar lua un smart. In gandul meu:"finut, foarte finut...".
La nici o varsta nu e gata un barbat sa renunte la jucarii. Tataie are 82 de ani si se distreaza calculand periodic cate zile a trait. Mamaie n-ar face niciodata asa ceva, ea are alte preocupari: viseaza la o noua masina de spalat.

Urasc...urasc clipele astea din viata mea cand aproape se ivesc zorii si mie tot nu mi-e somn. Nu pot sa dorm, simt ca as putea sta treaza o vesnicie si-mi vine sa ma dau cu capul de toti peretii, sa tip, sa fac ceva ca gandurile negre care ma invadeaza sa dispara. De ce trebuie sa ma gandesc la tot ce e mai rau in viata? De ce vad drumuri inchise si poteci neumblate? De ce sunt atat de sarcastica si egoista cu mine? De ce si cu "voi"? De ce vreau sa fiu ingaduitoare cand in sinea mea sunt o adevarata scorpie? Oare am un caracter dual? Si daca da pe care as vrea sa-l fructific? In momentul asta cu siguranta cel de scorpie...asa m-as duce sa-i trezesc pe Marius si pe Ioana ca prea dorm ei ca doi porumbei si eu ma macin in propriul haos. Nu e corect...sa stau singura cu mine...si nici sanatos, ca o iau de-a dreptul razna. Parca vad ca daca ma pun in pat o sa-mi tin ochii tinta pe tavan si o sa inceapa calvarul gandurilor. Pe de-o parte sunt curioasa, n-am mai avut de mult momente de imaginatie extrema. Dar cum structura interna a unui om nu se schimba in ciuda chestiilor de fatada cam am idee ce m-ar putea astepta. Asa ca mai bine stau pe scaun cu mai putine ganduri si mai putine prejudecati.
Astazi ma suna Simona. Nimic ciudat in asta, ma gandi ca se simte singura, cum Florin e la noua lui iubire-Andrei. Dar nu! Ma suna sa ma intrebe daca eu cand vorbesc in gand vorbesc cu vocea altei persoane. Imi zisa ca toata ziua gandi prin vocea altor persoane, numai a ei nu. Ma bufni rasul, pe de-o parte de situatia in sine si pe de alta parte de faptul ca nu mi-am pus niciodata intrebarea asta. Dar cel mai tare ma uimii raspunsul meu, care veni imediat, fara ezitari si ocolisuri: "mai Simona eu cand gandesc, gandesc mereu cu vocea mea, dar de multe ori iau infatisarea altor persoane". Si dupaia statui sa ma gandesc: WHAT THE FUCK? Si e adevarat! Avusai o adevarata revelatie, o trezire brusca din coma adanca in care ma aflam. Si incepui sa ma analizez si sa-mi dau seama de ce...Culmea e ca, cred ca depistai problema...dar cum raspunsul nu-mi e de loc pe plac prefer sa-l ignor si sa uit de toata chestia, asa cum fac cu toate lucrurile care nu-mi convin din viata mea. Shift+Delete! Si ma mai intreb de ce dracu am atatea ganduri intunecate? Si stiu raspunsul, dar n-am sa-l accept niciodata...din egoism, incapatanare si aroganta daca vreti!

Ziua mea de marti...

Dupa o saptamana de amanari si sucituri, astazi ma hotarai sa-mi iau inima in dinti si sa-mi fac analizele alea blestemate. Trecand peste fobia mea de sange, ma trezii, ma imbracai si valea la cabinetul medical. Acolo o asistenta forte draguta saraca, careia reusii sa-i stric ziua. Ma pun frumos pe scaun...mmm e rosu...imi place, ma mai anim putin si-mi zic ca n-oi fi dobitoaca sa cad lata in cabinetul femeii. Imi pune garoul, intorc capul intr-o parte si inchid ochii sa nu vad procedura in sine. Simteam cum ma invaluie un val de caldura, cum mi se moaie picioarele, cum respiratia imi sta pe loc, si apoi ma racesc brusc. Deschid ochii, ma uit la asistenta din fata mea. Avea o fata crispata, era toata alba si ochii mari ma priveau uimiti. Imi dadui seama ca lesinasem. Primul lucru care ma intreaba fu: "tu ai epilepsie?". " Nu doamna nu am epilepsie, doar mi-e frica de sange". "Pai intrasei in fibrilatii si ma speriai. Oricum acum nu-ti mai iau sange ca mi-e mie frica. Sunt gravida in 6 luni si daca ma trezesc ca-mi tragi vreuna?" "Haideti doamna ca nu sunt violenta, doar lesin, n-am gesturi reflexe sa iau lumea la bataie". Dupa vreo 10 minute de discutii o induplecai si reusii sa-mi ia 3 monstre de sange fara alte inconveniente. Ies afara, merg pe strada, n-am nici pe dracu, si cand ajung acasa ma loveste caldura in fara si mi se face rau instant. Reusesc sa ajung in pat, ma simteam putin mai bine, si-mi suna telefonul. Era asistenta care-mi zice ca trebuie sa-mi mai ia o monstra de sange pentru coagulare. Cand auzii cazu cerul pe mine. N-aveam nici un fel de forta sa ma ridic din pat.Ma simte saraca ca nu-s in apele mele si-mi zice ca trece ea pe la mine cand pleaca acasa. Si-mi zice: "Dar sa nu mai lesini". Si nu stiu de ce situatiile critice ma fac sa rad sau cel putin sa zambesc ii promisai solemn ca nu se va mai intampla. Si acum pe seara imi lua sange din mana de jos si ma doare de nu mai pot.
Dupa ziua asta minunata eu zic ca la operatie trebuie neaparat sa-mi fac anestezie generala, ca poate imi cade naiba capul, ma taie aia stramb si raman oarba pe veci. Oricum ma mai gandesc...

Doar eu...

Dincolo de tot si toate nu e nimic, nici cuvinte, nici ganduri inecate in foc, nici speranta ca am ratacit drumul inapoi catre mine. Ma inconjoara un haos nedefinit, o lume nebuna in care incerc din rasputeri sa ma agat de orice urma de ratiune. Sperantele mi le-am vandut de mult, le-am dat pe nimic...ma incurcam in ele, imi invadau fiinta si ma sufocau. Le-am impachetat intr-o hartie de ziar, le-am intemnitat si am aruncat cheia. Si acum caut raspunsuri sa-mi lamureasca haosul in care ma aflu. M-am saturat sa ma aud gandind, m-am saturat sa imi pun intrebari cu raspunsuri neclare, afundate in ceata densa. Ma risipesc in fragmente fara sens si as vrea sa le adun, sa le dau coerenta, sa le dau rost. Ma opresc...si viata curge...timpul se compacta si ma inchid in mine. Ma impotrivesc schimbarii crezand ca stiu mai bine. Dau vietii sensuri de mine stiute dorite si realitatea urmeaza drumul ei. Imi paralizez simturile...nu gandesc, nu sufar, nu rad, nu plang, nu stiu. Doar stau. Si ma intreb daca acest trup inert a fost viu vreodata...Poate ca nu...poate ca da...nu-mi mai amintesc. Ce simt acum? Habar nu am, sunt toate amestecate intr-un azil al amintirilor peste care s-a lasat praful trecutului.

Sa-mi bag ceva in toti ratatii de cacat. Oriunde ma duc , la posta, la banca, la magazin, dau numai peste sefi. Cum mama dracului nu stiu... Indiferent cum le vorbesti sau te uiti la ei , se uita la tine de sus. Si se dau si destepti ai dracu de parc-ar fi devenit peste noapte atotstiutori. Si daca le vorbesti mai aspru si te uiti urat, nu te mai ajuta. Aiurea cand toti isi mananca cacatul unii altora , si nu vor deloc sa se destepte. Daca unul s-a cacat , toti HAP pe el si nu-i mai dau drumul. Aici ma refer la diferite situatii in care unul zice : m-am cacat in trei culori, altii sa creada si sa zica la altii si la altii si tot asa mancand cacatul aluia. Si sunt peste tot ai dracu, se cred zmei, cand de fapt sunt pielea pulii! Am ajuns in situatia in care sa spun: "Traiesc printre oameni de nimic, niste pulica franaru!". Incep sa ma resemnez...dincolo de toate astea...visez la un potop , in care multi oameni sa piara , iar eu sa stau pe mal si sa ma intreb : oare de ce plutesc si nu se scufunda? iar din spatele meu sa apara unu' si sa ma bata usor cu mana pe umar si sa-mi sopteasca la ureche: iti spun eu de ce nu se scufunda: cacatul pluteste!

Pentru ca...

iubire nu există,
exista doar creduli,
iluzii şi speranţă
şi visuri de nebuni...

iubire nu există,
ci,numai dor de ea,
minciună şi orgolii,
putinţă de-a putea....

iubire nu există,
e-un fel de dumnezeu,
în care crezi o viaţă
şi-l tot aştepţi mereu...

iubire nu există,
de nu crezi în minuni,
ci,doar dureri sfinţite
în lacrimi de nebuni!

Imi spunea ieri cineva ca cele mai multe lucruri le-a facut din patriotism. A avut sansa sa plece in afara si sa-si gaseasca un job destul de bun, dar s-a intors pentru ca, citez : " emigrarea e o infrangere, oricum ai privi-o. Ideea este sa stai si sa lupti aici pana te realizezi, iar generaţiei urmatoare sa-i mearga mai bine decat nouă, nu? " Acum eu zic ca sunt putin nebuna pentru ca m-a bufnit rasul. Auzi tu la el, sa lupti ca prostul pentru un viitor mai bun pentru generatiile viitoare. Imi suna asa de cunoscut! Parca ii aud pe ai mei zicand aceasi fraza : " lasa ca poate voi o sa prindeti vremuri mai bune ". Suntem rebutul Europei, avem datorii care nici intr-o suta de ani nu vor putea fi achitate, invatamantul si sanatatea sunt la pamant, oamenii au inceput sa fie neoameni. Si mie mi se vorbeste de patriotism, de sacrificiu pentru tara? Imi vine sa scuip pe cineva in ochi!

Patriotism ha? Ma intreb cateodata daca merita...Bine, o sa ziceti ca ce e omul fara apartenenta la un neam, la o natiune. Ma uitam zilele trecute la un documentar despre revolutia din '89 si era cu familiile celor care au murit in revolutie. Si m-am intrebat de ce? Pentru ce au murit oamenii aia? Au murit ca au crezut in ceva, au vrut o schimbare si sperau la un viitor mai bun pentru copii lor. Si vi se pare mai bun? Ma uitam la familiile alea si imi parea rau pentru ele. Au trecut atatia ani si cand te uiti in jur iti vine sa te iei cu mainile de cap. Si sa nu mai zic ca mi-e scarba de astia care-si aduc aminte odata pe an sa mearga sa depuna coroane de flori in cinstea eroilor cazuti. Asa am ajuns? Sa ne aducem aminte de ce suntem acum aici doar odata pe an, si asta din falsitate si propaganda electorala? Romanii nu mai cunosc definitia patriotismului.

Ati fost vreodata la Mausoleul de la Marasti? Eu am fost ultima data cand eram inca in liceu si mi-a lasat un gust amar. Era o ruina totala. Ploua inauntru ca afara. Uite care e pretul pe care-l datoram celor care s-au dus in pamant pentru reintregirea neamului.

In fine, s-au dus vremurile in care taranii vroiau pamant si munceau ca robii pe terenurile mosierilor, acum e lasat in paragina, nimeni nu mai pune mana sa munceasca. Nu stiu, parca toti asteapta sa li se dea ca la botul calului, fiecare traieste in patratelul lui, cu firimitura lui de paine si nu se rascoala ca-i e frica sa nu ramana si fara aia. Luat ca un tot unitar, poporul roman imi provoaca mila. Si cum as putea eu sa fac ceva pentru niste oameni care nu pot sa-i mai numesc romani? Am inceput sa fiu egoista, si sa ma gandesc mai mult la mine, la ce e mai bine pentru mine. Nu zic ca-mi place treaba asta, dar n-am ce face. Nimeni niciodata n-o sa-mi dea ceva, trebuie sa muncesc pentru ceea ce vreau sa am in viata. Si sincer, pentru tara asta n-as mai ridica un deget! Ce-mi sunt pana la urma granitele unei tari? Ce-mi sunt oamenii ca sunt romani, unguri, sasi, secui? Tot oameni! Cel mai tare ma amuza persoanele care nu suporta ungurii, cu toate ca n-au cunoscut unul in viata lor. Ce atata vrajba intre noi?

Oare?

Multi barbati se dau batuti in fata intrebarii " Ce vor femeile?". Dar hai sa fim seriosi ca nici barbatii nu sunt tocmai usor de inteles. Totusi, la intrebarea " Ce vor barbatii de la femei?", cu riscul de a generaliza, pot raspunde ca vor genul de femeie scorpie. De femeia umila si supusa, care incearca sa-i faca mereu pe plac, sa aiba grija sa nu-i fie frig si nici prea cald, sa nu-i fie foame, sa nu-i lipseasca nimic, se plictiseste repede. Barbatul nu are nevoie de cineva care sa-i indeplineasca toate dorintele, n-are nevoie de o femeie pentru care cuvintele lui sunt litere de lege. Are nevoie de o femeie nu de o sluga. Femeile sensibile, darnice, iubitoare, catalogate drept " fete bune", nu au noroc la barbati. Asta e clar! Spre deosebire de " fata buna ", dependenta de barbatul de langa ea, care nu conteneste sa spuna " fac orice pentru tine, sunt sclava ta, te voi iubi pana la moarte" si care se face pres pe calea Mariei Sale, femeia scorpie stie foarte bine sa-si delimiteze teritoriul, cand sa spuna "nu" si cand sa cedeze. Sunt femeile de sub tutela carora barbatii nu comenteaza, nu iau decizii pana nu-si consulta consoarta si sunt total acaparati de sexul frumos. Pentru ca desi tipa pe toate drumurile ca vor egalitate, profita la maxim de faptul ca barbatii cad ca mustele la vederea unui decolteu sau la o juma de buca. Nu conteaza ca ai creierul cat o bibilica, important este să ai tate mari. Si barbatii ajung sa le iubeasca, insa este o iubire bolnava, distructiva, care nu le premite sa se manifeste asa cum sunt ei. Mai trist e ca nu-si dau seama cand sunt folositi spre propriul interes al femeii si scot pe gura perla cum ca pentru ei nu exista decat o singura femeie ( cea mentionata mai sus ).
Totusi n-am sa inteleg niciodata de ce barbatii sunt asa de usor de tinut sub papuc...Pentru o iesire cu prietenii la bere are nevoie de aprobarea ei, ca ce " nu ai bere in casa? ce-ti trebuie iesit? Ne uitam amandoi la meci! Si oricum maine trebuie sa plecam la ai mei! Si covoarele alea nu se spala singure! "

Orice asemanare cu personaje sau evenimente reale este pur intamplatoare

Am trait s-o vad si p-asta

Din lipsa de alte activitati citeam pe net despre religii, diferente, opinii...si dau peste cetatea crestina, un site de matrimoniale pentru intemeierea familiilor crestine. Prima reactie, ma bufni rasul. Binecuvantat fie internetul! Doamne ajuta conexiunea! A doua reactie, incepui deja sa compatimesc unele persoane. Si in mintea mea bolnava deja se dezlantuira ideile: calugarite si calugari dornici de aventuri ( ce tehnologia a ajuns si pe misterioasele cai ale domnului ), barbati "piosi" care cauta femei virgine (neatinse pardon ), femei bisericoase cu broboade pline de...dragoste. Cel mai tare ma intriga intrebarea daca asculti sau nu manele. Ce treaba are una cu alta? Si sa nu mai zic ca peste tot trebuie sa dai click pe dumnezeu in diferite ipostaze: "Doamne-ajuta!", "Doamne Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă!". Trebuie de precizat ca nu se accepta pe oricine, doar membrii care isi fac o caracterizare detaliata si in duh crestin. Daca nu doriti sa va intemeiati o familie crestin ortodoxa sunteti rugati sa nu va inregistrati. Aventurierii, materialiştii sau păcătoşii sunt sfătuiţi să stea de-o parte. Îşi vor găsi pereche doar cei care participă des la liturghie, au duhovnic şi se spovedesc de cel puţin patru ori pe an. Deci treaba e simpla: faci cont pe cetatea aia, de crestinizat ai fost crestinizat de mic, si daca nici cu manelele nu pacatuiesti si postul s-a incheiat, liber la putzareala! Imposibil sa nu iasa o familie!
Si eu care credeam ca am vazut toate formele de cretinism si prostie pana acum. Se pare ca m-am inselat. It's a really twisted world this days.
Si daca vreti ca dumnezeu sa va ajute semnati si petitia pentru eliberarea parintelui Corogeanu si a maicilor de la Tanacu, ca si-au facut doar datoria in numele lui Iisus Hristos, fiul lui dumnezeu.
NO SHIT!

Viata anterioara

Ateul din mine deveni curios si se gandi la reincarnare. Si-si zisa el miselul asa sa vada ce poate gasi pe net despre vietile anterioare.

Reincarnarea este credinta ca atunci cand cineva moare, corpul i se descompune, dar ceva de sine este renascut intr-un alt organism. Este convingerea ca cineva a trait inainte si va trai din nou intr-un alt corp dupa moarte. Se poate sa fi fost si un caine intr-o viata anterioara, deci in viitor puteti fi cam orice faptura. Unele triburi evita sa manace anumite animale deoarce ei cred ca sufletele stramosilor lor se afla in acele animale.Credinta in vietile anterioare este regasita si in religile orientale cum ar fi Hinduismul si Budismul. In aceste religii stravechi reincarnarea nu a fost considerata un lucru bun, ci din potriva , rau. Pentru a ajunge "starea de fercire finala" (Nirvana) trebuiau sa scape de ciclul renasterii, reincarnarii. In cele mai multe religii antice cu credinta in reincarnare, intrarea sufletului in organism este vazuta ca si o retrogradare metafizica.In noile religii reincarnarea este considerata a fi telul suprem. Pregatiti-va in aceasta viata pentru cine sau ce vrei sa devi intr-o viata viitore.

Bun. Si-mi facui eu testul ( ca e un test in care iti bagi ziua, luna si anul nasterii si hopa-topa ca prin magie iti apare analiza vietii anterioare ) care zice cam asa:

- Se pare ca ai fost femeie in viata anterioara, te-ai nascut si ai trait in Siberia in jurul anului 1650. ( Mereu mi-am zis ca as fi vrut sa ma nasc barbat dar nu inainte de a fi femeie, si cum in viata anterioara am fost femeie, nu cred ca faceam aceasi gresala de doua ori. Deci asta nu ma convinge. )

- Ocupatia ta a fost acea de luptator, vanator, haitas, organizator de ritualuri. ( Avand in vedere ca eram femeie primele trei ies din ecuatie, deci imi ramane buhuhu-vrajitoria. Asta mi-ar fi placut! )

- Ai fost un ateu, o persoana foarte practica, materialista fara preocupari spirituale. In viata aceasta lectia ta este una a credintei. Va trebui sa inveti ca exista forte mai presus de vointa omului. Dedica-ti viata ajutarii aproapelui. ( Daca am fost ateu, ateu voi ramane si presupun ca va trebui sa ma reincarnez inca odata, si inca odata, si inca odata....ce frumasa e viata )

-Ar trebui sa afli care sunt talentele tale si sa incerci sa le dezvolti. Invata sa canalizezi energia catre un scop. Evita imprastierea si consumul energetic exagerat.

In viata mea n-am mai auzit ceva mai stupid, insipid, searbad si anost. Singurul lucru care ma amuza cu adevarat e ca in urma testului Ciprian se dovedi a fi fost femeie. hihihi!!!

Broasca aia dilie din videoclip e exact Ciprian.

Asa nu

Mi-am zis ca niciodata n-o sa scriu despre asta, dar avand in vedere ca am putin de spus si nu pun etichete, luati de aici:
ardelenii au o anumita atitudine fata de olteni si moldoveni, oltenii cred anumite lucruri despre ardeleni si moldoveni, la fel cum moldovenii au la nivel colectiv anumite idei despre olteni si ardeleni.
Pe langa faptul ca e o absurditate sa generalizezi, etichetele sunt puse de oamenii explicatiilor simple, care au vederea ingusta si se bazeaza pe anumite exemple care nu sunt generale. Mai mult nu stiu de ce folosirea perfectului simplu deranjaza asa tare masele...e corect gramatical, si sincer am intalnit prea putini romani "neoltenizati" care sa stie sa-l conjuge cum trebuie. Si asta zau ca e o rusine, mai ales ca face parte din gramatica limbii romane. Mai luati o carte, mai rasfoiti, mai cititi si poate ramaneti si cu ceva in cap. Mai lipseste ca la intrebarea de ce nationalitate esti sa raspunzi: ardelean lent, oltean hot, moldovean lenes si muntean arogant.
Si pentru ca am "invatat" de curand ca toate bancurile cu olteni au sens, stiu si eu unul destul de bun, care are cel mai mare sens:
Se intalnesc la granita, intr-un concurs de bautura, un oltean si un muntean. A castigat olteanul dupa ce munteanul a baut pana a murit.

Iluzia vietii

Ma gandeam astazi la falsitate, la destramare si deziluzie. Oare cat de reala e viata pe care o traiesc? Dac-ar fi sa intreb o buna cunostinta de-a mea mi-ar trage o palma si m-ar intreba: "Asta ti se pare destul de reala?" Si cred ca mi s-ar parea a dracului de reala...Si-mi vine in minte o fraza citita printre randurile unei carti vechi si prafuite: "nu tot ceea ce vezi inseamna ca exista si nu tot ceea ce nu vezi inseamna ca nu exista". De unde stim cand actiunile nostre reflecta tot timpul realitatea? cum putem fi siguri ca ceea ce gandim, ceea ce invatam, ceea ce vrem defineste realul? Suntem atat de diferiti si nu cred ca exista doua persoane care sa gandeasca intru totul la fel. Si totusi suntem limitati. De ce nu putem gandii palpabil, dincolo de sentimente? De ce am inventat iubirea, durerea si suferinta? Acum o sa ziceti ca doar nu suntem roboti, suntem oameni si avem constiinta.Dar de ce nu putem fi mai presus de atat? Si cred ca stiu...pentru ca nimeni nu ne-a invatat. Ca hai sa fim seriosi. singurul lucru pe care-l invatam singuri e sa ne cunostem pe noi insine. Si pentru asta ai nevoie de toata viata, pentru ca mereu apar lucruri care te uimesc si te modeleaza ca om.
Daca viata noastra ar fi un vis care s-ar termina in clipa in care murim? Suntem intr-adevar atat de capabili sa deosebim ceea ce e real de vis, de iluzie, de plasmuire? Nu aveam de unde sa stim daca realitatea e altfel decat o putem percepe, si poate pentru ca nimeni nu ne-a invatat sa privim lumea altfel, dincolo de realiatea incontestabila. Viata, in cele din urma dureaza putin. Se sfarseste si totul pare o iluzie. Moartea poate fi o iluzie. Dar din moment ce nu putem percepe o alta realitate nu putem face comparatii, pentru ca nu avem cu ce si ne ramane decat exemplul pe care-l traim deja.
Dar daca fiecare dintre noi si-ar construii propria lume imaginara in care s-ar simtii bine? Cu cat este mai reala viata mea fata de a ta? Iluzia mea fata de a ta?...

Intr-o buna dimineata,
Pe la Varful lui Roman
Cum dormea Monica-n pat
Si la scara avea papucii
Nu stiu cum i s-a intamplat
Nu-si gasii papucul drept
Ce pacat, o ce pacat!
Ca erau cu-alesatura
Fara rost de tivitura
Ce pacat!

Bustenarii, auzind cum zbiara:
Aoleu! Papucul meu!
Intr-un suflet alergara
Si-ntrebau mirati: da ce-i?
Am ramas plangea Monica
Pagubas de patru lei!
Nu stiu daca voi acuma
Mi-ati ascuns papucul drept
Dar sa stiti , ca nostim nu-i.
Si eu vreau ca sa mi-l dati
Ce ma fac acum sarmana
Fara el?

Haideti toti si-n pijamale
Sa catam papucu' acu!
Repede si prin padure
Si pe drum si pe poiana:
L-ati gasit? Eu nu amice!
Ce ma-ntrebi asa si tu?
Toti apoi strigau deodata
Bate-l pacostea sa-l bata
De papuc!

Dimineata-ntreaga tot umblara
Dar papucul dus a fost!
Se mai resemna Monica
Ca nu-i poate da de rost!
Si sta trista saracuta
Si se tot ruga de noi
Nu-l gasesc, o vai de mine,
Iar desculta-i vezi tu bine
Lucru prost!

Si asa pe la amiaza
Ne-am urcat in camion
S-am plecat cam tristi la vale
Fara sa dam de papuc.
Nu departe de cabana
Sare Iulia voioasa:
Monica, uite-ti papucul!
L-am gasit bate-l-ar vina
In baltoaca ros de caine
Dar acum nu mai conteaza
Am papuc!

De la Monica

Cotrobaind eu prin geanta descoperii un biletel de la Monica care zice in felul urmator:

3 gratare:
- 2 Nesty mango-ananas ( blonda)
- bere 16
- cola, fanta? 4, 2 cola+ 2 f
- rosii, ardei, ceapa, castraveti . 1-2 kg+ ust
- mici ( 1-2 caserole)
- piept de pui
- ceafa? carne de porc? scarite+ muschi
- cartofi ( 1-2 kg)
- paine

Drumul spre mare...
Ma uit intens la Iulia care e pe adidasi in spatele nostru, cu parul valvoi, si o invidiez. Eu deja nu mai pot de atatea masini ridicate, probleme de marketing sau soferi idioti la volan.
Ma uit la Monica. Ma lasa rece! Nu gasesc strop de inspiratie in ochii ei. Aceasi plictiseala ca si la mine...Rade ca o veverita. Habar nu am de ce! E idioata ( are multe idei in cap, cu toate ca n-ai zice privind podoaba capilara blonda).
Suntem deja la plata taxei la pod. Nu mai avem mult! Monica tocmai ce sesiza prezenta unui politist mai tanar pe partea cealalta. Pacat ca Monica nu e baiat...
Trecem Dunarea. Gata! Plan de facut la mare: sa nu dorm, sa vad rasaritul, sa gasesc pe cineva cu care sa beau 10 shuturi de tequila, sa fac baie (optional) si cel mai important-la intoarcere sa dorm tot drumul ca ma plictisesc oamenii astia.
Monica devine curioasa. Face insistent la mine o fata de veverita...Poate din cauza ca n-o mai bag in seama. O mai anim putin ca si asa o lasai singura prea mult timp. O imping cu degetul...rade! E bine. Ii zic ca dabia astept sa ajung la mare sa facem plaja la nudisti. Ilie devine suspicios...Deja ma gandesc ca n-o sa-i mai lase pe Ioana si Costy sa stea cu noi, niste desfranati! As vrea sa fumez o tigare ca deja imi ard plamanii!
La mare...
Cum ajungem pe plaja isi si face simtita prezenta o profeta care vrea sa ne ghiceasca mie si Monicai viitorul in carti. O expediem rapid. Dup'aia...vine valu' : Ia porumbu de la Gica ca sa-ti iei masina mica! Pentru blonde si roscate dam porumbul pe la spate! Pentru blonde virgine ia porumb cu vitamine! Pentru doamne fara fite 15 boabe gratuite! Ia porumbu si coceanu ca Monica Columbeanu! Si din planul meu minunat nu am reusit sa fac decat partea optionala...
Drumul spre casa...
Buruieni...asta vad in jur. Doar Iulia e o floare adormita, o petala de trandafir neofilita inca. Stam intr-o coada de multe multe masini. Si drumul asta lung nu se mai termina...Mah da ce pute asa in masina asta? Pute a caca! Oare calca cineva in treburi necurate? Ma uit pe talpile papucilor mei...nimic! Ce usurare! Nu e de la mine! Si dupa o analiza mai exacta nici de la Iulia! Cata e de vina! Si asa are antecedente...nu m-ar mira!
Poza la apus de soare: Iulia doarme, Cata conduce, Ilie vorbeste despre masina lu' Costy, eu ma uit la apus!

MA DUC LA MARE!!

Simt ca in mine se pierd cuvinte nespuse, ganduri si fapte ce-ar vrea sa iasa din mine, sa spuna ce simt, ce sper, ce vreau...Trec atatea zile pline de simtire si tot atatea goale, cu fapte desarte....si timpul si aerul si viata ma apasa, respiratia mi-e lenta si amortesc. Stau inerta in fata mea si nici nu mai stiu cine respira, cine priveste, cine traieste....sunt eu? Nu pot fi eu! Eu sunt altfel...Offf de cate ori nu mi-am zis ca sunt altfel...Vreau sa arunc totul in abis, intr-o gaura neagra fara fund, fara chip de intoarcere...tu suflete, as vrea sa ramai acolo sa ma lasi sa traiesc asa cum vreau eu: impartial si rece! Si totusi imi zici sa-i dau vietii rost dar tu nu stii ca e risipa de viata pe care moartea e deja stapana, ca dincolo de omul din mine nu mai e nimic, nici macar un gand, o miscare, o suferinta...nici ras isteric. Sa nu te mai joci cu mintea mea c-am sa-ti intorc spatele nepasandu-mi de nimic. si daca chiar nu pot scapa de tine lasa-ma acum, si ne-om intalnii la rascruce de timp necunoscut, la margine de valtoare de gand, in vise tarzii din noapte, ca doar tu stii ca am o eternitate la dispozitie pentru a explora o infinitate de posibilitati.

Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!…

Unde gasesti frumusetea...























... si mai ales in noi

Stateam zilele acestea si meditam asupra iertarii. Incercam sa patrund in esenta acestui fenomen si involuntar eram asaltata de intrebari. Cum se face ca unii iarta destul de usor, altii doar se prefac ca iarta, iar unii nu iarta si nici nu uita pe veci, aratandu-se mereu dusmanosi?
Probabil ca iertarea in sine este un proces psihologic destul de complex ce depinde de la om la om, de la caracter la caracter.

Eu cred m-as incadra in categoria celor ce se prefac ca iarta, caci ce-i drept de iertat iert destul de repede, dar asta se intampla doar prin simple vorbe, caci sufletul ranit nu poate ierta, doar se amageste prin uitare si sunt ferm convinsa ca multi iertam, dar de uitat nu uitam. Ranile se vindeca cu timpul, dar cicatricile tot raman.

Judecand dupa un alt aspect de asemenea foarte important, ma gandesc la ce drept avem sa judecam pe cei care gresesc. Toti gresim, iar o povata ne invata ca a gresi este omeneste. Asa ca am putea defini iertarea ca fiind actul prin care noi insine admitem ca in fond suntem ca toti ceilalti, suntem oameni. Gresim si invatam din greselile noastre, ne maturizam cu ele si invatam sa traim.
Iar daca noi iertam, nu o facem doar pentru linistea noastra spirituala, o facem si pentru celalalt. Incercam sa echilibram catusi de putin psihicul tulburat de atata zbucium, tocmai cu scopul de a capata o oaza de liniste. Ce-i drept ar fi mai simplu pentru noi daca fiecare gest de iertare l-am intelege ca pe un nou inceput. Am ierta mai usor, dar apoi si intentia de a cadea in ispita pacatului ar fi mult mai mare.
De ce sa nu iertam? Nu e mai bine oare sa traim intr-o comuniune permanenta alaturi de toti si toate cele ce ne inconjoara? E atat de greu sa lasam de la noi, sa fim mai indulgenti si sa privim lumea din unghiuri diferite ? (Puneti-va aceasta intrebare zi de zi, privindu-va in oglinda si veti vedea ca rezultatele nu vor intarzia sa apara). Poate ca nu, dar capacitatea iertarii umane este greu de descifrat, fiecare cu conceptiile lui, unele mai bune, iar altele mai rele, dar daca am lupta sa le schimbam cu siguranta ca am trai intr-o lume mai buna.

" Fiecare om ar trebuii sa aiba un cimitir personal respectabil, in care sa poata ingropa greselile prietenilor lui"

Se spune ca odata, intr-o vara nespus de fierbinte si secetoasa, doi prieteni strabateau impreuna desertul. Ca sa le treaca vremea mai repede, povesteau vrute si nevrute si, cum nu rareori se intampla, la un moment dat au ajuns sa se certe, iar unul dintre ei l-a lovit pe celalat peste obrazul drept. Te-ai astepta ca acesta din urma sa-i fi intors si pe cel stang?

Nu, nu a fost asa, ci prietenul lovit peste fata, fara sa spuna nici macar un singur cuvant, s-a aplecat si a scris in nisip:

“ASTAZI, PRIETENUL MEU CEL MAI BUN M-A LOVIT PESTE OBRAZUL DREPT.”

Si-au continuat drumul impreuna si, intr-un tarziu, au ajuns la o oaza, unde au hotarat sa faca o baie. Cel lovit peste obraz si-a pierdut echilibrul si a alunecat spre partea maloasa, riscand sa fie inghitit in adanc, dar mana puternica a prietenului sau l-a tras afara.

Dupa ce si-a revenit din spaima prin care trecuse, cu mana inca tremuranda, cel salvat a daltuit in piatra:

"ASTAZI PRIETENUL MEU CEL MAI BUN MI-A SALVAT VIATA !"

Cel care isi lovise cel mai bun prieten, l-a intrebat:

- Cand te-am lovit peste obrazul drept, ai scris ce-am facut in nisip, iar acum, ca te-am salvat, daltuiesti in piatra. De ce ?

Dupa cateva clipe de tacere, cel intrebat raspunse:

- Cand cineva te raneste, fapta lui ar trebui incredintata intotdeauna nisipului, de unde vantul iertarii o poate sterge; insa cand cineva iti face un bine, trebuie sa-i daltuiesti fapta in piatra, de unde nici ploaia, nici vantul n-o pot sterge niciodata.

INVATA SA -TI SCRII DURERILE PRICINUITE DE ALTII IN NISIP, IN SCHIMB BINECUVINTARILE, DALTUIESTE-LE IN PIATRA!

Vreau sa plec...sa hoinaresc , sa umblu haotic in alta lume , de unde sa ma intorc altfel , sau mai bine lumea in care traiesc in prezent sa fie altfel. Am ajuns la paharul umplut si varsat si as vrea sa nu-mi pese...dar nu-mi ramane decat sa traiesc sub aceasi masca.

Nu-mi vine sa cred...poporul roman e idiot, milog, prost, primitiv! Cum e posibil ca o mare parte sa-si gaseasca salvarea in gura lui dan diaconescu? Auzi tu, partidul poporului! mah...astia-s dobitoci? Oricum si pana acum simplu fapt ca urmaresti emisiunile marelui realizator tv dan diaconescu mi se parea denigrant si imposibil de inteles cum poate sa te intereseze soarta elodiei, magdei cimac sau a ciumpaliticilor manelari cu ifose de vedeta. Ne plangem incontinuu ca suntem saraci, ca nu avem de nici unele, ca traim de pe-o zi pe alta, dar toate ca toate la otv avem timp sa ne uitam, bine sa nu mai zic si de celalat val de emisiuni in stil otvist ce au impanzit toate televiziunile. Pai bai omule, daca ai muncii si tu catusi de putin in timpul zilei, daca ai face ceva pentru tine sa iesi din situatia critica in care te aflii, ai mai avea mah idiotule timp de dan diaconescu? Iti zic eu n-ai mai avea! Sa ne fie rusine ca noi ne batem joc de tara asta, nu cei de la conducere! Sincer iubesc taranul roman, dar nu cel din ziua de azi care-si petrece ziua in carciuma si seara ajunge acasa si vede ca n-are ce manca si-si bate nevasta, isi violeaza fiica, da cu toporul in capul vecinului ( vezi stirile de la ora 5) , ...iubesc satul si taranul lui Marin Preda si Liviu Rebreanu, lupta apriga pentru pamant, care e mai mult decat un mijloc de subzistenta ci si un criteriu al valorii individuale. Si acum o sa ziceti ca na , am evoluat! Va zic eu Nu, n-am evoluat, am devenit mai lenesi si mai milogi. Asteptam sa ne pice din cer direct in strachina pe masa, preferam sa impartim acuze in stanga si in dreapta ca e mult mai usor si cred ca a devenit si convenabil. Si cum poate cineva sa zica ca am evoluat cand pe zi ce trece se construiesc mai multe biserici si se inchid cat mai multe scoli. Si sa nu mai zic ca preasfintiile lor in plina criza vor sa construiasca o catedrala a nemului. Pai futu-va muma voastra de hoti imputiti cu toata smerenia voastra cu tot! P-astia nu-i vede mai nimeni ca ne jegmansesc, ca ne manipuleaza cum vor ei...ca pana la urma biserica a devenit un loc de refugiu pentru omul sarac, care-si gaseste ultimul sprijin in dumnezeu, si-si face cruci si ia la salivat toate icoanele ca poate poate s-o prinde vreo bogatie si de curul lui ticsit de basini. Asa ca dragii mei enoriasi, puteti sta linistiti ca s-a gasit solutia prin care putem iesii din criza. Singura cale prin care ne putem linistii sufleteste si ne putem purifica trupul este construirea cat mai multor lacase de cult, ca sincer acum, cui ii foloseste sa investim in infrastructura, scoli, sau mai stiu eu ce alte acte diavolesti, cad e mult mai bine sa traim dupa modelul crestin, ca asa a fost dintotdeauna. Si uite cum ma luai cu vorba si ajunsai de la dan diaconescu la caiafa. Dar sa revenim!
Auzi tu la el viitorul presedinte al romaniei! Dati-mi o punga in care sa rad ca lumii astia nebune nu mai pot nici macar un zambet sa-i adresez. Lucrul cel mai ingrijorator e ca sunt foarte multi tampiti care ar fi in stare sa-l voteze. Lasa dracu, mai bine construiti in continuare biserici, zau asa, dumnezeu v-ar ajuta mai mult decat ciumegul asta televizat! Mai si in seara asta trecui accidental cu telecomanda pe la otv prin batatura si vazui hududoiul in care se afla. Si sa-l vezi pe saracutul de dan cum povestea el cat de sarman a fost, cat de batjocorit si cum s-au luat toti de el si l-au bagat la parnaie. Si cum a fost el operat de apendicita de doctorul oprescu, ca doar 2 ore daca mai intarzia la operatie nu mai era acum in fata telespectatorilo fideli otv sa le aline suferintele. Si prin clasa a 3-a s-a dus la dentist si i-a scos un molar sau un incisiv, nu stie nici acum sigur care ca nu are cunostinte in materie, si cum nu a purtat un aparat din ala oribil are si acum dintii strambi in gura. Ca cica i-a spus cineva ca a mostenit gingiile de la mama si dintii de la tata! Bai oameni buni, cum sa stai sa asculti asa ceva? Nu pot sa cred! Am mai spus-o si o spun in continuare: ne meritam pe deplin soarta! Astia suntem: bisericosi si telespectatori fideli otv.