Iluzia vietii

Ma gandeam astazi la falsitate, la destramare si deziluzie. Oare cat de reala e viata pe care o traiesc? Dac-ar fi sa intreb o buna cunostinta de-a mea mi-ar trage o palma si m-ar intreba: "Asta ti se pare destul de reala?" Si cred ca mi s-ar parea a dracului de reala...Si-mi vine in minte o fraza citita printre randurile unei carti vechi si prafuite: "nu tot ceea ce vezi inseamna ca exista si nu tot ceea ce nu vezi inseamna ca nu exista". De unde stim cand actiunile nostre reflecta tot timpul realitatea? cum putem fi siguri ca ceea ce gandim, ceea ce invatam, ceea ce vrem defineste realul? Suntem atat de diferiti si nu cred ca exista doua persoane care sa gandeasca intru totul la fel. Si totusi suntem limitati. De ce nu putem gandii palpabil, dincolo de sentimente? De ce am inventat iubirea, durerea si suferinta? Acum o sa ziceti ca doar nu suntem roboti, suntem oameni si avem constiinta.Dar de ce nu putem fi mai presus de atat? Si cred ca stiu...pentru ca nimeni nu ne-a invatat. Ca hai sa fim seriosi. singurul lucru pe care-l invatam singuri e sa ne cunostem pe noi insine. Si pentru asta ai nevoie de toata viata, pentru ca mereu apar lucruri care te uimesc si te modeleaza ca om.
Daca viata noastra ar fi un vis care s-ar termina in clipa in care murim? Suntem intr-adevar atat de capabili sa deosebim ceea ce e real de vis, de iluzie, de plasmuire? Nu aveam de unde sa stim daca realitatea e altfel decat o putem percepe, si poate pentru ca nimeni nu ne-a invatat sa privim lumea altfel, dincolo de realiatea incontestabila. Viata, in cele din urma dureaza putin. Se sfarseste si totul pare o iluzie. Moartea poate fi o iluzie. Dar din moment ce nu putem percepe o alta realitate nu putem face comparatii, pentru ca nu avem cu ce si ne ramane decat exemplul pe care-l traim deja.
Dar daca fiecare dintre noi si-ar construii propria lume imaginara in care s-ar simtii bine? Cu cat este mai reala viata mea fata de a ta? Iluzia mea fata de a ta?...

Intr-o buna dimineata,
Pe la Varful lui Roman
Cum dormea Monica-n pat
Si la scara avea papucii
Nu stiu cum i s-a intamplat
Nu-si gasii papucul drept
Ce pacat, o ce pacat!
Ca erau cu-alesatura
Fara rost de tivitura
Ce pacat!

Bustenarii, auzind cum zbiara:
Aoleu! Papucul meu!
Intr-un suflet alergara
Si-ntrebau mirati: da ce-i?
Am ramas plangea Monica
Pagubas de patru lei!
Nu stiu daca voi acuma
Mi-ati ascuns papucul drept
Dar sa stiti , ca nostim nu-i.
Si eu vreau ca sa mi-l dati
Ce ma fac acum sarmana
Fara el?

Haideti toti si-n pijamale
Sa catam papucu' acu!
Repede si prin padure
Si pe drum si pe poiana:
L-ati gasit? Eu nu amice!
Ce ma-ntrebi asa si tu?
Toti apoi strigau deodata
Bate-l pacostea sa-l bata
De papuc!

Dimineata-ntreaga tot umblara
Dar papucul dus a fost!
Se mai resemna Monica
Ca nu-i poate da de rost!
Si sta trista saracuta
Si se tot ruga de noi
Nu-l gasesc, o vai de mine,
Iar desculta-i vezi tu bine
Lucru prost!

Si asa pe la amiaza
Ne-am urcat in camion
S-am plecat cam tristi la vale
Fara sa dam de papuc.
Nu departe de cabana
Sare Iulia voioasa:
Monica, uite-ti papucul!
L-am gasit bate-l-ar vina
In baltoaca ros de caine
Dar acum nu mai conteaza
Am papuc!

De la Monica

Cotrobaind eu prin geanta descoperii un biletel de la Monica care zice in felul urmator:

3 gratare:
- 2 Nesty mango-ananas ( blonda)
- bere 16
- cola, fanta? 4, 2 cola+ 2 f
- rosii, ardei, ceapa, castraveti . 1-2 kg+ ust
- mici ( 1-2 caserole)
- piept de pui
- ceafa? carne de porc? scarite+ muschi
- cartofi ( 1-2 kg)
- paine

Drumul spre mare...
Ma uit intens la Iulia care e pe adidasi in spatele nostru, cu parul valvoi, si o invidiez. Eu deja nu mai pot de atatea masini ridicate, probleme de marketing sau soferi idioti la volan.
Ma uit la Monica. Ma lasa rece! Nu gasesc strop de inspiratie in ochii ei. Aceasi plictiseala ca si la mine...Rade ca o veverita. Habar nu am de ce! E idioata ( are multe idei in cap, cu toate ca n-ai zice privind podoaba capilara blonda).
Suntem deja la plata taxei la pod. Nu mai avem mult! Monica tocmai ce sesiza prezenta unui politist mai tanar pe partea cealalta. Pacat ca Monica nu e baiat...
Trecem Dunarea. Gata! Plan de facut la mare: sa nu dorm, sa vad rasaritul, sa gasesc pe cineva cu care sa beau 10 shuturi de tequila, sa fac baie (optional) si cel mai important-la intoarcere sa dorm tot drumul ca ma plictisesc oamenii astia.
Monica devine curioasa. Face insistent la mine o fata de veverita...Poate din cauza ca n-o mai bag in seama. O mai anim putin ca si asa o lasai singura prea mult timp. O imping cu degetul...rade! E bine. Ii zic ca dabia astept sa ajung la mare sa facem plaja la nudisti. Ilie devine suspicios...Deja ma gandesc ca n-o sa-i mai lase pe Ioana si Costy sa stea cu noi, niste desfranati! As vrea sa fumez o tigare ca deja imi ard plamanii!
La mare...
Cum ajungem pe plaja isi si face simtita prezenta o profeta care vrea sa ne ghiceasca mie si Monicai viitorul in carti. O expediem rapid. Dup'aia...vine valu' : Ia porumbu de la Gica ca sa-ti iei masina mica! Pentru blonde si roscate dam porumbul pe la spate! Pentru blonde virgine ia porumb cu vitamine! Pentru doamne fara fite 15 boabe gratuite! Ia porumbu si coceanu ca Monica Columbeanu! Si din planul meu minunat nu am reusit sa fac decat partea optionala...
Drumul spre casa...
Buruieni...asta vad in jur. Doar Iulia e o floare adormita, o petala de trandafir neofilita inca. Stam intr-o coada de multe multe masini. Si drumul asta lung nu se mai termina...Mah da ce pute asa in masina asta? Pute a caca! Oare calca cineva in treburi necurate? Ma uit pe talpile papucilor mei...nimic! Ce usurare! Nu e de la mine! Si dupa o analiza mai exacta nici de la Iulia! Cata e de vina! Si asa are antecedente...nu m-ar mira!
Poza la apus de soare: Iulia doarme, Cata conduce, Ilie vorbeste despre masina lu' Costy, eu ma uit la apus!

MA DUC LA MARE!!

Simt ca in mine se pierd cuvinte nespuse, ganduri si fapte ce-ar vrea sa iasa din mine, sa spuna ce simt, ce sper, ce vreau...Trec atatea zile pline de simtire si tot atatea goale, cu fapte desarte....si timpul si aerul si viata ma apasa, respiratia mi-e lenta si amortesc. Stau inerta in fata mea si nici nu mai stiu cine respira, cine priveste, cine traieste....sunt eu? Nu pot fi eu! Eu sunt altfel...Offf de cate ori nu mi-am zis ca sunt altfel...Vreau sa arunc totul in abis, intr-o gaura neagra fara fund, fara chip de intoarcere...tu suflete, as vrea sa ramai acolo sa ma lasi sa traiesc asa cum vreau eu: impartial si rece! Si totusi imi zici sa-i dau vietii rost dar tu nu stii ca e risipa de viata pe care moartea e deja stapana, ca dincolo de omul din mine nu mai e nimic, nici macar un gand, o miscare, o suferinta...nici ras isteric. Sa nu te mai joci cu mintea mea c-am sa-ti intorc spatele nepasandu-mi de nimic. si daca chiar nu pot scapa de tine lasa-ma acum, si ne-om intalnii la rascruce de timp necunoscut, la margine de valtoare de gand, in vise tarzii din noapte, ca doar tu stii ca am o eternitate la dispozitie pentru a explora o infinitate de posibilitati.

Noi suntem doi fraţi, în casă
Şi nu ne certăm deloc,
Şi suntem tăcuţi la masă,
Şi cuminţi în orice loc.

Avem hamuri, cerc şi minge,
Când pe-afară ne jucăm,
Iar când plouă, ori când ninge,
Liniştiţi în casă stăm.

Şi cu jucării frumoase
Ne jucăm tot amândoi,
Pe când mama nostră coase,
Ori citeşte, lângă noi.

Mama noastră ne vorbeşte
Şi ne mângâie duios,
Iară seara ne citeşte
Ori ne spune-un basm frumos.

Şi ne-nvaţă lucruri multe,
Şi frumoase, stând cu noi,
Şi îi place să ne-asculte
Când vorbim noi amândoi…

Şi în gândul nostru-ntruna
Auzim povaţa ei:
- Fiţi cuminţi întotdeauna
Şi fiţi buni, copiii mei!…