noi

Din ce cauza traim si care e totusi rostul nostru pe pamant, daca pana la urma finalul este acelasi?Ce rost mai poate sa aiba viata noastra daca toti vom ajunge in punctul in care nu mai avem nici un rost si nu mai putem face nimic? Vom sta la sfarsit de viata si ne vom gandii la scopul existentei noastre, la cine si ce a dorit cand ne-a trimis pe pamant, ce lectii a trebuit sa invatam, ce tributuri a trebuit sa platim! Traim intr-o lume ciudata cu valori din ce in ce mai greu de inteles, o lume grabita in care nimeni nu mai are timp sa stea sa respire, sa se bucure de viata, o lume in care nu se mai moare din corn de bou sau onoare ci pur si simplu pentru ca analizele iti sunt facute la sfarsit...la sfarsitul vietii cand trebuie sa te indosarieze ca doar traim in era tehnologiei. Bem apa produsa si imbuteliata pentru ca izvoarele limpezi se gasesc din ce in ce mai greu, fumul grau al tevilor de esapament ne apasa pentru ca am devenit depandenti de cai putere in cutii de tabla. Vom ajunge sa consuman si aer produs si imbuteliat. E o lume in care faci tot posibilul sa aduni, sa te imbogatesti, sa simti ca devii cineva important...si ce mai conteaza ca iti incalci propriile valori morale? Suna patetic...Zilele nu se mai numara in ore si minute, cine mai are timp sa vada cat a pierdut din viata, doar ne grabim sa ajungem departe, cat de departe? Nu ne mai ajunge un singur telefon, avem mai multe, luam pranzul in masina cu o mana pe volan, din cealalta muscand din chifla cumparata de la fast-food si cu bluetooth-ul in ureche. Si la sfarsitul saptamanii tu, stresatul si transpiratul, iti iei copii, nevasta, vecinii, prietenii si mergeti la un picnic unde sa va bucurati si voi de viata sanatoasa de week-end. Nu mai conteaza ca lasati in urma pungi de plastic, peturi si tone de gunoaie cand voi va simtiti indreptatiti ca macar o data pe luna sa nu mai duceti in spate poverile vietii cotidiene. Nu ne dam seama ca sapam groapa generatiilor viitoare, a copiilor nostri, a copiilor copiilor lor. Pentru noi mastodontii din fier si sticla sunt mult mai importanti decat cateva fire de iarba si cativa copaci. Traim cu iluzia evolutiei, vrem sa detinem controlul propriei vieti, ne facem propriul nostru spital de balamuc. Viata e o terapie daca stii sa traiesti momentul.Toti vrem sa traim in ideal, in perfectiune, in propria lume imaculata! Dar cand idealul depaseste prea mult realitatea deceptia bate la usa!

reciclare

Nu e rau sa mananci un om mort...e reciclare.Ceea ce e cu adevarat rau e sa mananci un om de viu!

nimic

Mss.3L vrea Gang Bang! Sta tolanita in patul meu rosu si se uita lasciv la mine...in camera e o lumina difuza,romantica ce te incita si te face sa-ti uiti toate problemele si stresu k nu ai un loc de munca,esti nimeni pe pamant,persoana inutila ce traieste din putinele adieri ale vietii.Ce ne ramane cand totul in jur e inchis...cand speranta de viata se diminueaza pe zi ce trece...Devenim irascibili, ne razbunam pe toti si nu rezolvam nimik, ne facem un sant de jur imprejur in care vom cadea intr-un final fericit! si Mss.3L sta in pat...cu telecomanda in mana apasand pe butonas in cautarea unei iesiri din slaba fericire in care e afundata.As vrea o scapare una singura...sa simt ca pot merge mai departe sa simt si atat! Nici de simtit nu mai pot...am ajuns la limita la care nu vroiam sa ajung in viata asta, am ajuns in stadiul sa ma urasc pentru ce am devenit. Nimic nu mai fac bine, nimic nu-mi iese cum vreau eu, nimicul ma inconjoara, ma face neputincioasa in fata celei mai groaznice orori din viata mea. Nu stiu daca am curajul sa ma tarasc, nu stiu daca am de ce ma lega sa merg mai departe. De ce dracu nu-mi da nimeni una peste ceafa sa-mi revin...vorbesc aiureli...sunt nebuna! Vreau sa fiu nebuna, macar asa nu ma mai intereseaza de nimic (iarasi nimic)...vreau un sens in viata mea unul singur, unul care sa conteze pentru mine...si cred ca in momentul de fata e cam dificil!