Doar eu...

Dincolo de tot si toate nu e nimic, nici cuvinte, nici ganduri inecate in foc, nici speranta ca am ratacit drumul inapoi catre mine. Ma inconjoara un haos nedefinit, o lume nebuna in care incerc din rasputeri sa ma agat de orice urma de ratiune. Sperantele mi le-am vandut de mult, le-am dat pe nimic...ma incurcam in ele, imi invadau fiinta si ma sufocau. Le-am impachetat intr-o hartie de ziar, le-am intemnitat si am aruncat cheia. Si acum caut raspunsuri sa-mi lamureasca haosul in care ma aflu. M-am saturat sa ma aud gandind, m-am saturat sa imi pun intrebari cu raspunsuri neclare, afundate in ceata densa. Ma risipesc in fragmente fara sens si as vrea sa le adun, sa le dau coerenta, sa le dau rost. Ma opresc...si viata curge...timpul se compacta si ma inchid in mine. Ma impotrivesc schimbarii crezand ca stiu mai bine. Dau vietii sensuri de mine stiute dorite si realitatea urmeaza drumul ei. Imi paralizez simturile...nu gandesc, nu sufar, nu rad, nu plang, nu stiu. Doar stau. Si ma intreb daca acest trup inert a fost viu vreodata...Poate ca nu...poate ca da...nu-mi mai amintesc. Ce simt acum? Habar nu am, sunt toate amestecate intr-un azil al amintirilor peste care s-a lasat praful trecutului.

Sa-mi bag ceva in toti ratatii de cacat. Oriunde ma duc , la posta, la banca, la magazin, dau numai peste sefi. Cum mama dracului nu stiu... Indiferent cum le vorbesti sau te uiti la ei , se uita la tine de sus. Si se dau si destepti ai dracu de parc-ar fi devenit peste noapte atotstiutori. Si daca le vorbesti mai aspru si te uiti urat, nu te mai ajuta. Aiurea cand toti isi mananca cacatul unii altora , si nu vor deloc sa se destepte. Daca unul s-a cacat , toti HAP pe el si nu-i mai dau drumul. Aici ma refer la diferite situatii in care unul zice : m-am cacat in trei culori, altii sa creada si sa zica la altii si la altii si tot asa mancand cacatul aluia. Si sunt peste tot ai dracu, se cred zmei, cand de fapt sunt pielea pulii! Am ajuns in situatia in care sa spun: "Traiesc printre oameni de nimic, niste pulica franaru!". Incep sa ma resemnez...dincolo de toate astea...visez la un potop , in care multi oameni sa piara , iar eu sa stau pe mal si sa ma intreb : oare de ce plutesc si nu se scufunda? iar din spatele meu sa apara unu' si sa ma bata usor cu mana pe umar si sa-mi sopteasca la ureche: iti spun eu de ce nu se scufunda: cacatul pluteste!

Pentru ca...

iubire nu există,
exista doar creduli,
iluzii şi speranţă
şi visuri de nebuni...

iubire nu există,
ci,numai dor de ea,
minciună şi orgolii,
putinţă de-a putea....

iubire nu există,
e-un fel de dumnezeu,
în care crezi o viaţă
şi-l tot aştepţi mereu...

iubire nu există,
de nu crezi în minuni,
ci,doar dureri sfinţite
în lacrimi de nebuni!