Iluzia vietii

Ma gandeam astazi la falsitate, la destramare si deziluzie. Oare cat de reala e viata pe care o traiesc? Dac-ar fi sa intreb o buna cunostinta de-a mea mi-ar trage o palma si m-ar intreba: "Asta ti se pare destul de reala?" Si cred ca mi s-ar parea a dracului de reala...Si-mi vine in minte o fraza citita printre randurile unei carti vechi si prafuite: "nu tot ceea ce vezi inseamna ca exista si nu tot ceea ce nu vezi inseamna ca nu exista". De unde stim cand actiunile nostre reflecta tot timpul realitatea? cum putem fi siguri ca ceea ce gandim, ceea ce invatam, ceea ce vrem defineste realul? Suntem atat de diferiti si nu cred ca exista doua persoane care sa gandeasca intru totul la fel. Si totusi suntem limitati. De ce nu putem gandii palpabil, dincolo de sentimente? De ce am inventat iubirea, durerea si suferinta? Acum o sa ziceti ca doar nu suntem roboti, suntem oameni si avem constiinta.Dar de ce nu putem fi mai presus de atat? Si cred ca stiu...pentru ca nimeni nu ne-a invatat. Ca hai sa fim seriosi. singurul lucru pe care-l invatam singuri e sa ne cunostem pe noi insine. Si pentru asta ai nevoie de toata viata, pentru ca mereu apar lucruri care te uimesc si te modeleaza ca om.
Daca viata noastra ar fi un vis care s-ar termina in clipa in care murim? Suntem intr-adevar atat de capabili sa deosebim ceea ce e real de vis, de iluzie, de plasmuire? Nu aveam de unde sa stim daca realitatea e altfel decat o putem percepe, si poate pentru ca nimeni nu ne-a invatat sa privim lumea altfel, dincolo de realiatea incontestabila. Viata, in cele din urma dureaza putin. Se sfarseste si totul pare o iluzie. Moartea poate fi o iluzie. Dar din moment ce nu putem percepe o alta realitate nu putem face comparatii, pentru ca nu avem cu ce si ne ramane decat exemplul pe care-l traim deja.
Dar daca fiecare dintre noi si-ar construii propria lume imaginara in care s-ar simtii bine? Cu cat este mai reala viata mea fata de a ta? Iluzia mea fata de a ta?...