vineri, 19 noiembrie 2010

Oriunde merg vad oameni, toata planeta e plina de ei. Unii merg singuri, unii in companie, unii in grupuri. Specia umana este numele lor si sigur le place sa traiasca impreuna in orase mari. Cu totii par foarte ocupati, facand una alta, traind viata. Da. Oamenii lumii trebuie sa arate foarte productivi cand sunt responsabili. Daca as merge sa vorbesc cu cineva sa-l intreb ce parere are despre oamenii care sunt in controlul destinului lor ma intreb oare ce raspuns primesc. Majoritatea dintre ei ar spune increzatori : " Sigur. Eu sunt in controlul vietii mele." Dar cum ramane cu mine? Chiar sunt eu in controlul destinului meu? Stiu eu de unde am venit? De ce sunt aici? Si incotro ma indrept? Unii ar spune ca suntem cu totii niste sclavi virtuali intr-un penitenciar invizibil. Daca este cu adevarat asa atunci nici unul dintre noi nu este in controlul vietii noastre. Doar credem ca suntem. Si asta e cam inspaimantator. Poate ca acea inchisoare invizibila chiar exista. Poate nu o vad ca am fost antrenata sa nu o vad. Si aceasta situatie de va schimba vreodata? Ca pana la urma nu imi place sa ma gandesc ca fiind in lantul cuiva.
E foarte greu sa fi cu adevarat independent, sa fi cu adevarat individual. Necesita multa munca ce implica gandire si actiuni morale. Nu implica doar acumularea de cunostinte, asta toata lumea poate sa faca, scolile sunt pline de astea. E vorba de a intelege cunoasterea. E o linie foarte subtire si foarte usor de trecut cu vederea. Si cum oamenii sunt slabi si lenesi se multumesc cu comfortul si nu renunta la vietile lor banale, neluand in considerare calea sinelui, calea aflarii adevaratei personalitati. E mult mai simplu sa creezi personalitati false. Putem accepta ca dumnezeu a devenit om pentru a salva omul, dar nu putem accepta ca omul sa devina dumnezeu pentru a se salva singur. Care e aceasta dependenta umana care face pe om sa refuze asta? De ce nu poate fi omul propriul dumnezeu? Care e motivatia pentru a nu accepta ca omul e propriul lui salvator? Dupa parerea mea daca nu accepti asta esti o persoana nesanatoasa. Nu nebuna, nesanatoasa, toxica. Cum e si cazul religiei. Cum poate sa-mi spuna mie ca cineva are drepturi peste mintalul, emotionalul si mentalitatii mele? Daca voi vreti sa faceti parte din turma, sa fiti manipulati, nu aveti decat! Nu ma intereseaza sa descopar societatea sau alti oameni, persoana mea ma intereseaza. Viitorul este acela pe care noi ni-l facem si totul se rezuma la alegerile pe care le facem.

Niciun comentariu: