marți, 2 noiembrie 2010

Ziua mea de marti...

Dupa o saptamana de amanari si sucituri, astazi ma hotarai sa-mi iau inima in dinti si sa-mi fac analizele alea blestemate. Trecand peste fobia mea de sange, ma trezii, ma imbracai si valea la cabinetul medical. Acolo o asistenta forte draguta saraca, careia reusii sa-i stric ziua. Ma pun frumos pe scaun...mmm e rosu...imi place, ma mai anim putin si-mi zic ca n-oi fi dobitoaca sa cad lata in cabinetul femeii. Imi pune garoul, intorc capul intr-o parte si inchid ochii sa nu vad procedura in sine. Simteam cum ma invaluie un val de caldura, cum mi se moaie picioarele, cum respiratia imi sta pe loc, si apoi ma racesc brusc. Deschid ochii, ma uit la asistenta din fata mea. Avea o fata crispata, era toata alba si ochii mari ma priveau uimiti. Imi dadui seama ca lesinasem. Primul lucru care ma intreaba fu: "tu ai epilepsie?". " Nu doamna nu am epilepsie, doar mi-e frica de sange". "Pai intrasei in fibrilatii si ma speriai. Oricum acum nu-ti mai iau sange ca mi-e mie frica. Sunt gravida in 6 luni si daca ma trezesc ca-mi tragi vreuna?" "Haideti doamna ca nu sunt violenta, doar lesin, n-am gesturi reflexe sa iau lumea la bataie". Dupa vreo 10 minute de discutii o induplecai si reusii sa-mi ia 3 monstre de sange fara alte inconveniente. Ies afara, merg pe strada, n-am nici pe dracu, si cand ajung acasa ma loveste caldura in fara si mi se face rau instant. Reusesc sa ajung in pat, ma simteam putin mai bine, si-mi suna telefonul. Era asistenta care-mi zice ca trebuie sa-mi mai ia o monstra de sange pentru coagulare. Cand auzii cazu cerul pe mine. N-aveam nici un fel de forta sa ma ridic din pat.Ma simte saraca ca nu-s in apele mele si-mi zice ca trece ea pe la mine cand pleaca acasa. Si-mi zice: "Dar sa nu mai lesini". Si nu stiu de ce situatiile critice ma fac sa rad sau cel putin sa zambesc ii promisai solemn ca nu se va mai intampla. Si acum pe seara imi lua sange din mana de jos si ma doare de nu mai pot.
Dupa ziua asta minunata eu zic ca la operatie trebuie neaparat sa-mi fac anestezie generala, ca poate imi cade naiba capul, ma taie aia stramb si raman oarba pe veci. Oricum ma mai gandesc...

Un comentariu:

Catalin Sandu spunea...

Genial. Oana ai speriat-o pe saraca fata.