Femeile:
pot fi: vorbarete , fermecatoare, seducatoare, dramatice, rautacioase, barfitoare, ipocrite, mincinoase, dulci, tandre, ascultatoare, harnice, istete, intelepte, mature, dezorientate, schimbatoare, neindemanatice, indemanatice, blande, complicate, plangacioase, smiorcaite, sensibile, cotoharle, gratioase, amuzante, misteroase.
Exista feminista convinsa si femeia care nu are incredere in sine. Dar in generel mai toate au ceva in comun: le place sa cumpere chestii inutile, stralucitoare, multe haine si accesorii, le place sa fie privite si admirate, le place sa barfeasca, au pretentii mari de la barbati si au probleme cand vine vorba de facut cadouri unui barbat. Nu trec niciodata mai departe de pretext, fac inventarul lumii fara sa incerce sa-i descopere sensul.

Barbatii:
pot fi: indrazneti, deschizatori de drumuri, curajosi, lasi, amuzanti, plicticosi, inteligenti, intelepti, cumpatati, misogini, draguti, mincinosi, afemeiati, neintelegatori, orgoliosi, tandrii, atenti, prietenosi, sociabili, deschisi, competitivi, inocenti, increzatori.
Bineinteles ca au si ei puncte comune: le plac jocurile, de la sporturi la jocuri de strategie, le place berea, nu se dau in vant dupa cumparaturi, nu inteleg femeile. Cert e ca barbatii sunt mai usor de citit si mai siguri pe ei.

Femeile & Barbatii:
Daca femeia ar fi buna si Dumnezeu ar avea una!

Vecini

In apartamenul vecin stau o pereche de roacari. De fapt nu prea stau ca nu i-am vazut prea des. Dar o data la 2-3 luni isi aduc prietenii, si ei roacari, sa asculte o muzica sa bea o berica, sa mai deranjeze putin vecinii. Si nici nu trece bine de ora 12 noaptea ca si incep vecinii sa bata ba in perete ba in tavan ba in teava, ca daca reusai totusi sa adormi pe galagia facuta de roacarii petrecareti, de bataile vecinilor nu mai aveai nici o sansa. Reusesc eu sa adorm intr-un final cand aud soneria la usa. Ma gandesc: "cine naiba sa fie la ora asta...nu ma dau jos din pat nici moarta". Dar omu insista cu batai in usa! Ma dau jos din pat nervoasa, ma duc la usa, deschid, si dau nas in nas cu un nene nervos,costumat in pijamale ultima moda Jilava, cumparate din bazar de la obor. Eu ii trag o privire divergenta ( asta e, daca ma uita spanchi ) si zic: "Da"! El: " Doamna nu va e rusine? nu stiti cat e ceasu? Mai incet cu galagia ca unii vor sa si doarma!" Eu: " Domne esti nebun? M-ati trezit din somn! Cred ca ati gresit apartamentul!" Si-i trantesc usa in fata! Ma bag inapoi in pat, trece un timp, si tocmai cand ma gandeam ca mosulica isi vazu de treaba lui, aud batai mult mai nervoase in usa vecinilor. Ii deschide ala pana la urma, ii zice asta ca e nesintit, ca cheama politia, una alta. La un moment dat aud o voce: " Tataie sa ma sugi de p**a!" Mosu: "Nesimtiule! Magarule! Trage-ti pantalonii pe tine!" In momentul asta eu eram pe jos de ras, am ras cu lacrimi, si acuma rad si nu ma pot oprii. Chiar daca nu am vazut faza, cred ca mintea mea bolnava si-a imaginat-o mult mai bine! Daca ala a fost atat de nebun incat sa-i arate penisul mosului, mi-ar fi placut sa-i vad fata! Bine i-a facut, nebunu naiba m-a trezit din somn! :)) N-am mai auzit ce-au vorbit, ca nu mai puteam sa fiu atenta, dar roacarii au lasat-o mai moale cu galagia.

Si sa va mai spun ca nu e prima data cand vecinii imi suna la usa din gresala. Ma trezesc intr-o zi cu presedinta blocului ca-mi zice ca nebunu de la 1 m-a reclamat la politie, ca am facut modificari prin casa, si ca politia vine maine. Ma uit eu la ea si zic: "Doamna sunteti sigura?" Ea: " Pai nu e apartamentul 12?" Eu: "Nu! Sub mine!" Isi cere asta scuze si pleaca. A doua zi pe la 8.30 suna politia la usa, si incepe sa-mi insiruiasca o fraza invatata pe derost : " Doamna ati fost reclamata de vecini ca ati facut modificari bla bla bla ce afecteaza rezistenta blocului bla bla bla - se uita in foi si continua -bla bla bla putem intra sa stam de vorba?" L-am lamurit si p-asta ca a gresit apartamenul! E greu domne' e greu!
Dar toate astea nu se compara cu experienta de anul trecut, cand ma gandesc si acum imi vine sa rad. Ma mutasem de cateva saptamani in noul apartament. Eram singura si inca nu ma invatasem se incui usa. Eram la Ciprian in camera si ma uitam la televizor. La un moment dat ma plictisesc, sting televizoru, si ies din camera. Cu coada ochiului mi s-a parut ca vad pe cineva in hol. M-am speriat si m-am intors brusc, ma mir ca n-am tipat cand am vazut o baba cu batic pe cap langa usa de la baie. Ma duc la ea, o intreb ce vrea, si ea imi zice: " Pai aici stau eu!" Am ramas paf! O intreb: " Sunteti sigura? " Ea: " Da, il astept pe sotul meu ca pleca pana jos si nu mai venii " Stiam ca am o vecina operata de cancer la cap, si ma gandii ca aia o fi, ca e cam senila. O iau eu cu incetisoru, sa n-o sperii, o intreb unde sta, cu cine sta, in ce apartament. In timpul asta baba se plimba prin casa, se ducea la geamu de la bucatarie, se uita si se intorcea si-mi tot zicea ca-si asteapta sotul. Intr-un final imi zice ca sta la ap 15, eu ii explic ca asta e ap 16. Ramane baba uimita si intru-n moment de luciditate isi cere scuze si zice: " Uite domne' intru asa peste oamnei straini in casa, dar cum am ajuns eu aici? " Se duce pe hol, isi ia in picioare papucii lui Ciprian, care erau cu 10 numere mai mari, si o ai de la capat: " Dar cine sunteti dumneavoastra? Ce cautati la mine in casa? " Mi-am zis: e clar de baba nu scap cu una cu doua, degeaba ii explic eu treburi ca ea uita imediat. Pandesc urmatorul moment de luciditate si-i zic sa iesim in hol sa vedem daca stie unde sta. Profit de ocazie si sun la usa unei vecine si o intreb paia unde sta baba. O ia asta la ea, ca zice ca o cunoaste. Acum cum sa fac sa-i iau papucii babii din picioare ca tinea mortis de ei! O convinge vecina intr-un final ca-s mult prea mari de ea si baba renunta la papucii. De atunci m-am invatat minte si ma baricadez bine, numai cu usa incuiata stau.

Si sa nu va mai spun ce afise se pun la noi pe usa liftului la parter! Odata unu era suparat rau ca cineva ii tot arunca gunoi pe masina, si scrisese ditamai pomelnicu' de amenintari si de injuraturi, terminate de intimidarea prin punerea unei camere de filmat sa-l prinda pe nemernic. Altadata unu si mai comic, in care noi, locatarii blocului, eram rugati sa nu mai aruncam materii fecale pe ghena, ca femeia de servici a fost - citez : "improscata cu rahat in timp ce facea curat la ghena".
Alt afis ii era destinat " psihopatei, care nemultunita de costurile de la intretinere a facut franjuri perdelele de la usa de la intrare". Era sfatuita sa-si faca un consult neurologic, sa nu se mai descarce pe bunurile altora.

Si mai sunt si niste specimene de vecini care si-au parcat masinile in fata blocului de jumatate de an si nu le misca de acolo si pun pariu ca le urmaresc de la fereastra. De fiecare data cand ninge, ii vezi cu lopetica si cu matrurica, cum dau jos zapada de pe masini, pana o fac luna de nu mai ramane pic si apoi se apuca sa dea la o parte zapada din jurul masinii, de parca ar avea vreo intentie s-o mute candva secolul asta. Si ce ma mai bucuram cand ii vedeam seara cum dau ei din lopetica si noaptea ningea si a doua zi luau de la capat operatiunea.

tot el

Nu ma mai stresa! Nu ma mai persecuta! nu ma mai defaima! Si nu ma mai suna cu numar ascuns, ca nu ma sperii, nici tu nici vocea ta, doar ma irita! AAAAA si nu mai spune la lume ca dorm 5 minute, 5 minute stau treaza, si apoi iara 5 minute somn 5 minute treaza! ca nu e adevarat si lumea vad ca te crede! Nu esti tu iritant la faza asta ci lumea care ma intreaba din ce in ce mai des daca trebuie sa ma duc sa-mi dorm cele 5 minute!

Pe prispa casei sta un batranel , pe a carei fata plecata timpul si-a pus adanc amprenta. De zambit, nu mai zambeste demult...Doar in ochi poarta o sclipire neobisnuita, pe care de la un timp nici nepotul sau nu o mai poate deslusii. Cu mainile la tample si cu privirea in podea incepu sa vorbeasca din barba grea ce-i acopera fata: " Taica, vremuri grele mai traim noi in zilele astea, si ne chinuim care cum poate. Am fost plecat pe front si Dumnezeu m-a scapat... dar acum o sa mor cu zile, ca bani sa-mi iau o paine n-am. Ma uit la voi astia tineri, cum va insurati si stati pe drumuri ca nu aveti unde muncii, si nici case, si nici un capatai. Noi am mai gustat din viata, dar voi taica pare-mi-se ca n-aveti nici o speranta. Daca de mici copii au ajuns sa stea ca lupii la prada, sa manance din gunoaie si dumnezeu stie pe unde-or mai dormii... si fetele taica, au ajuns sa se vanda de fecioare... Doamne ce viata cruda si ce lume necajita! Citesti pe fata oamenilor ca nu mai au pofta de viata, merg pe drum abatuti de parca sunt surzi si muti...s-ajunga ei sa-si dea foc ca n-au ce pune pe masa! Of taica, mare suparare! ''

Sunt: sigura pe mine, chiar si cand fac cele mai monumentale greseli; incapatanata si impulsiva
As vrea: sa nu fiu nevoita sa ma prefac
Pastrez: speranta
Mi-as dorii: ca maine sa nu fie azi
Nu-mi place: inceputul, dimineata, rabdarea
Ma tem: de omul unei singure carti
Aud: numai ce-mi convine
Imi pare rau: ca sunt muritoare
Imi plac: inimile sfaramate in mici bucatele
Nu sunt: '' un erou''
Cant: ca un magar ragusit
Niciodata: nu-mi pare rau de clipele trecute
Rar: uit pe cineva care mi-a fost drag
Plang: foarte rar
Nu sunt multumita: ca sunt ceea ce nu sunt
Nu-mi plac: ambiguitatile si ocolisurile
Sunt confuza: in intuneric
Am nevoie: de dovezi
Ar trebuii: sa cred?

cine?

Se plange neincetat de caldura din casa...ca e prea frig, ca de ce tin caloriferu oprit, ca sigur i-l opresc si p-al lui fara sa-si dea seana, ca am o boala cu caloriferu de la bucatarie ca-l tin mereu oprit, si cand ii da drumul il inchid la loc, ca nu se poate c**a ca la baie e prea frig!
Vorbeste gros si ma irita, si stie ca ma irita si o face din ce in ce mai des; se joaca cu perna mea de parca ar fi minge de fotbal, deschide toate sertarele posibile si le lasa asa pana le inchid eu ca stie ca imi ies din minti cand face asta, imi muta lucrurile, imi baga planta in sertar -era sa moara saraca ca nu stiam unde e si am gasit-o din gresala-, imi aprinde lumina si pleaca; ieri a facut nu stiu ce tampenie dintr-o sfoara si un pahar de plastic cu apa si nu s-a lasat pana n-a atarnat-o de unul din cele mai folosite sertare de la bucatarie, face poze in locurile ascunse din casa ca zice ca pe astea nu le pozeaza nimeni niciodata, se pune pe spatele meu si ma doare zile in sir, nu-si aduna niciodata hainele din camera, ce sa mai zic de curatenie, nu-si uda palmierii...
Se uita la filme in baie ore in sir, ma cearta cand ii mananc semintele, se uita la Hanna Montana, tot in baie, ma suna din baie sa-mi zica ca la 9 tre sa fim in militari sa ne intalnim cu...voi!

Mai stiti mai bustenarilor cand noi, copii fiind, mergeam in expeditii sau plimbari, adevarate excursii pe potecile si cararile dealurilor noastre? Cum ne caram cu paturile in spinare si cu ceva de mancare, doar asa...ca sa putem spune si noi ca plecam undeva. Cand mergeam la cules de ghiocei pe Sardareasca la deal si imparteam toti 3 chiftele ca doar atat ne-a dus capu' sa luam la noi, sau pe lunca Vaideenilor sa facem supa instant...si culmea nici unul nu s-a gandit cu ce vom aprinde focul, si supa am mancat-o tot acasa pana la urma...Cand nu eram cuprinsi inca de febra televizorului si a internetului.
Si cand ne treziram noi viteji si cutezatori, ca asa eram p-atunci, tineri si frumosi, copii inocenti in cautarea aventurii, sa facem foc de tabara in deal in plaieti? Deja eram ceva mai maricei si ne pregatiram din timp, adunaseram lemne pentru foc din timpul zilei, dar nu destule, ca na lenea e mare...ne luasem mancare si ceva de baut (alcool free) si cum se lasa seara aprinsaram focul si ne adunaram toti in jurul lui si povestim una alta, treburi d-ale copilariei, glume nevinovate si rasuflate...Intunericul cuprinsese incet valea, apoi dealul, pana devenise apasator si rece, doar lumina focului si a stelelor ne dadea incredere si ne faceam curaj cand auzeam dihaniile din padure, probabil deranjate de prezenta noastra. Si cum lemnele erau pe terminate si v-ati dovedit a fi niste fricosi, ca na trebuie sa recunoastem ca-s mai curajoasa ca voi ( vai tu fata cata modestia pe tine ), plecaram in toiul noptii la casele noastre, unde cu siguranta nu aveam sa fim atacati de vre-un iepure turbat sau vre-o bufnita ucigase, ca lupi, ursi sau porci mistreti rar intalnesti.
Si cum copii tembeli cum eram n-am luat si noi o lanterna ceva sa vedem pe unde mergem, plecaram asa, pe intuneric...Si cum o luarati la sanatoasa de frica ma lasarati in spate doar cu saracul Marius. Ne incumetam sa sarim un gard de sarma impletita si ruginita si bazandu-ma doar pe simtul tactil, pusai piciorul pe gard, sarii, facui 2 pasi si simtii o durere sfasietoare in picior. Pun mana si-mi dau seama ca-mi intrase o sarma ruginita; simtii ca ametesc, ca devin rece, ca mi se taie picioarele, si-i zisai lui Marius: ''Vezi ca eu o sa lesin!'' el: "Hai mai Oana ca acum ajungem in vale, bla bla" nu-mi amintesc fraza intreaga ca bufff...colaps total. Ma trezii palmuita, cu toti cerc in jurul meu, incercand sa ma resusciteze, varu'meu cu mainile tremurande incercand sa aprinda un chibrit, ce sa mai...credeau c-am muri! Toti aveau fete crispate...ii bagasem in sperieti! Sunt informata ca lesinai si incercand sa nu tin cont de durere ma ridicai si incepui sa merg hotarata in drum spre casa. Cata ma intreaba: '' Unde te duci?'', eu: ''Acasa", el: "Pai mergi in directia gresita ", la care eu din nou bufff, cazui lata pe pamant! Ma trezesc din nou in palme si-mi dau seama ca nu pot merge cu sarma ruginita in picior, asa ca-mi facui curaj si scosai inamicu ce-mi provoca durerea. Nu mai e nevoie sa va zic ca in fiecare zi ma tot intrebau cum ma simt, cine stie, poate le era frica ca-mi intra in obicei sa lesin cu una cu doua.
-va urma aventura cu cortul in drum spre Balota si multe altele, gasesc eu ceva...

Ma prabusesc! Lumea se prabuseste peste mine...Sunt captiva in propria viata si acum e prea tarziu sa scap, sa evadez! Sunt prinsa in propriile ziduri, tot ce ma inconjoara e arid si rece. Eu sunt rece! E unul din momentele in care as da orice sa dau timpul inapoi...Si cum nu mai am ce face, si nici somn nu am...joc tetris.

''Nu ma tem de pietrele ce mi se arunca in timpul viatii, ma ingrijesc numai de piatra ce mi se va aseza, dupa moarte, pe mormant.'' ( Ion I.C. Bratianu)

Se povesteste in legenda ca lumea noastra cea de astazi, pamantul, plin de flori si fructe, cu rauri limpezi si izvoare, soarele, luna, ziua, noaptea, si vanturile, sufland repezi, n-au fost intotdeauna astfel.
Lumea intreaga fusese in haos, haos invartejit si negru, fara hotare, fara forma! Insa, precum cantau poetii, din haos s-a desprins pamantul. Pamantul nostru larg si darnic. Iara pamantul rupt din haos ii fu daruit topografului de insasi zeita Gheea, sa-l aiba in paza, sa-l gospodareasca dupa pofta inimii. Si cand Prometeu faurii omul, si omul devenii sedentar si se stabilii la sat avu nevoie de cineva la constructia satelor si la impartirea campurilor. Atunci zeita Gheea ii poruncii topografului sa imparta pamantul intre consateni, ca acestia sa-l poate muncii si lasa mostenire urmasilor, sa se poata folosii de el.
Si-n vremea aceea topografi erau putini, si cei care erau au inceput sa trudeasca zi de zi in slujba muritorilor, sa le parceleze si lotizeze ogoarele...Insa zeita Gheea nu era deloc multumita de tehnica si modalitatea de lucru a topografilor si s-a gandit sa-i pedepseasca aspru. Le-a introdus taxele si impozitele, pe care acestia trebuiau sa le plateasca diferitelor institutii, un centru de verificare, si legi, pentru ca zeita Gheea sa-i poata domina mai usor. Si se spune ca inca din antichitate topograful s-a chinuit cu sfoara din canepa si compasul, cu dioptra si azimutalqadrantu si mai tarziu cu teodolitul si statia totala sa-i ajute pe oameni sa-si construiasca orase, strazi, poduri si tunele, sisteme de canalizare si apa. In legenda se povesteste ca oamenii aveau credinta neclintita in hotarele stabilite de topografi si drept rasplata au construit un templu inchinat zeului hotarelor, Teminus, unde aduceau ofrande ca insemn de multumire.

Si tot din legenda se spune ca topografii se inmultira datorita cererii; unii ramasera someri, iar altii muncesc ca somalezi din cauza crizei financiare - pe care Zeus o pusese in cutia de zestre a Pandorei! Si se spune ca somalezii munceau in conditii grele la trasarea si masurarea pamantului. Oamenii devenira avari si incepura sa vanda pamantul. Topografii somalezi erau cei mai cautati si tot ei intalneau fel si fel de oameni, care nu stiau cum sa faca mai repede sa scoata profit de pe urma stramosilor. O astfel de lucrare cazu pe capul unuia dintre topografii nostrii, care in necunostinta de cauza se deplasa la fata locului sa-i faca omului cadastrul. Si cand intreba el pe numele cui se face lucrarea primii un raspund hotarat: ''- Pe numele mortului, ca ce? stiu astia ca murii asta ieri?''. La care saracul topograf, ramas uimit si stupefiat de vorbele omului, se uita in jur si-i vazu pe toti in negru, cu doliu la use si unul mai hotarat ca altul sa puna mana pe banii scosi din vanzarea gospodariei defunctului. Imprejurarea se termina cu bine, si cu promisiunea din partea topografului ca se rezolva, iar mostenitorii nu puteau fi mai multumiti si recunoscatori pentru ajutorul oferit...Si asa cum spune legenda saracii topografi ajunsera la mana oamenilor care cu timpul invatara sa profite din plin de nevoile altora.
Now the time has come to say Good Bye and Good Luck to you all!...