Enigma

Scurt si la obiect ca am treaba: Ciprian nu e acasa, dar masina e parcata in fata blocului!

Avusai astazi o mica-mare problema. Nu-mi inchipuiam ca un obiect atat de micut iti poate face viata un calvar, iti intoarce buna-dispozitie cu fundu-n sus de te enervezi pana curg apele de pe tine. Cum poti sa-ti inchipui ca un biet plastic din capatul siretului este raspunzator pentru starea ta de spirit! Si uite ca poate, o patii eu astazi! Si dupaia ma gandii: " mai, asta care s-a gandit sa puna rahatul asta de plastic in curul snurului astuia -mare om, mare caracter, un adevarat geniu! Si-mi mai aduc aminte c-am avut cu o parte din voi o discutie despre genii si sa stiti ca eu p-asta l-as fi pus pe primul loc si l-as fi depasit detasat pe Florin cu Steve Irwin & nevasta lui Steve Irwin. Si daca tot imi stricai eu ziua din cauza unui flintic ma gandii sa ma documentez in materie de sireturi. Primul pas: search google. Acum sa-mi ziceti voi cati v-ati gandit la plasticul de la siret si mai ales cati ati cautat ceva pe google despre el. Bag mana-n foc ca asta nu v-a trecut prin cap! Pai atunci sa va zic eu: cica se numeste aglet. Iete mai ca are si nume.
Pai si daca are si nume, si intrebuintare si este imperios necesar (pleonasmul e pus cu cap), ii fac statuie: " Pentru eroul cazut la datorie, Agletul de la adidasul Oanei"

"Există o atitudine comună, care demonstrează că orice construcţie este ceva provizoriu, că a construi înseamnă mai degrabă a desfigura sau, paradoxal, a demola, a depersonaliza unele construcţii istorice. Nepreţuitul ţesut arhitectonic existent de secole nu merită întreţinut, păstrat, refolosit, refăcut, restaurat."




"Nu e zidire veche, ruina, movila de pamant de care sa nu fie legat un cantec, o legenda, un nume de viteaz"


"Tinut stravechi, istorie bogata"

"Viitor, oameni inexistenti, inghesuiti in nezidite case"

"Fiecare loc de pe pamant are o poveste a lui dar trebuie sa tragi bine cu urechea ca s-o auzi si trebuie un dram de iubire ca s-o intelegi"



"România cu chip îndurerat pentru fii căzuţi vitejeşte în lupte"

O monografie este temelia pe care se sprijina trecutul în care se oglindeşte prezentul şi serveşte la directive in viitor.


„trecutul e răşina miraculoasă în care arde făclia istoriei ca să întreţină căldura permanentului azi şi să lumineze calea lui maine”.....



Meleagurile '' vâlcilor '' se află dintr'începuturi pe malurile ''râului de aur'' , la hotarul dintre ' legendă şi mit .



"Aici suntem în mijlocul judetului Vâlcea, podoaba mândrei Oltenii si unul dintre cele mai frumoase tinuturi ale tarii."

Oamenii nu se schimba. Singurul lucru nou in lume este istoria pe care n-o cunosti




"într-al doilea an al domniei noastre pus-am temelie şi am început a zidi mănăstire".


"Nu voi intra în sălaşul case mele, nu voi sui pe aşternutul patului de odihnă, nu voi da somn ochilor mei şi pleoapelor mele dormitoare şi repaus tâmplelor mele, până nu voi afla loc Domnului şi sălaş Dumnezeului lui Iocob".



Horezu in anul 1900

Nu cerceta aceste legi,
Ca esti nebun de le-ntelegi!

a doua zi

Deschizi ochii. Capul ti-e greu si nu-l poti ridica de pe perna. "O fi patul meu?" Deschizi ochii atat cat sa nu te deranjeze lumina si te asiguri ca esti in patul tau, in camera ta, in casa ta. Te-ai linistit. Urmeaza inevitabile intrebare "Cum am ajuns acasa?" Si incet incet refaci firul, pe parcurs simti ca iti scapa ceva, dar nu te poti concentra sa-ti aduci aminte fiecare detaliu. Si oricum prietenii cu care ai fost vor avea grija sa-ti povesteasca chiar mai mult decat vroiai sa stii despre prima ta noapte de betie.
Ai inceput usor cu o sticla de bere, si simteai ca poti mai mult...shuturile de tequila, carora le-ai pierdut numarul, urmate de cele de absint si sticla de vin..."Oare am mai baut si vin?" Parca da, c-am zis s-o lasam mai usor, asa...la sfarsit. Nu te mai interesa de nimic, erai cel mai vesel om de pe pamant, vorbeai tare ca deja nu te mai auzeai, nu te interesa de nimeni si nimic...Ai vrut sa te ridici de pe scaun...te tineai de masa si impingeai in maini, degeaba, parca erai lipit de scaun. Te enervezi, apelezi la toate fuctiile motorii si te ridici. Mai bine stateai jos. Te ia ameteala, simti cum te lasa picioarele, cazi in scaun. Gasesti repede leacul pentru problema ta, "nu e nimic ce nu se poate rezolva cu cateva shuturi de absint".
Si acum te gandesti..." Doar daca nu mai continuam sa beau"...dar nu aveai scapare, intrasesi in hora si trebuia sa joci pan' la sfarsit. Iti amintesti de discutiile filozofice, de cum ai pus lumea la picioarele tale, de cum parerile altora nu mai contau, "toti sunt niste prosti si ignoranti". Doar tu esti expert in orice subiect, stii totul si te enervezi daca cineva nu-ti da dreptate. N-aveai nici un fel de inhibitii, erai sincer cu toata lumea, iti spuneai parerile taioase cu privire la personalitatea fiecaruia, nici nu mai stii pe cati i-ai facut incapabili si ratati in viata. Acum speri doar ca nu-si vor mai aduce aminte. " Si mai departe..." Mai departe nu mai stii nimic, oricat ai vrea sa-ti aduci aminte totul e cuprins de o ceata densa, si durerea de cap te omoara. Tii minte doar clipa cand ti-ai pus capul pe perna si totul se invartea in jurul tau: camera, patul chiar si capul tau independent de corp. Vrei sa vomiti dar drumul pana la baie e lung si nici nu stii daca o sa nimeresti bine, asa ca te abtii si incerci sa dormi, sa nu te mai gandesti. Incerci sa-ti dai seama ce e cu tine, dar esti inert, corpul nu te mai asculta si singurul lucru pe care vrei sa-l faci e sa dormi, si nu mai reusesti odata!
Iti simti buzele uscate si duhoarea din gura. Ti-e sete. Te ridici cu greu si bei un pahar de apa. Mai bine nu-l mai beai. Simti cum te ia ameteala si cum tot alcoolul se pune iar in miscare prin tot corpul. Plonjezi in pat! Te trezesti peste vreo 2-3 ore, parca putin mai bine, dar durerea asta de cap nu-ti da pace. Te ridici si te duci tinta la frigider. Trebuie sa ai ceva acritura sa-ti mai potoleasca arsita! Gasesti uitat demult, un borcan de castraveti...bei toata zeama si deja e mult mai bine. Scotocesti prin sertar dupa doua pastile. Nu mai conteaza ca stau p-acolo de cativa ani buni, treaba sa-si faca. Si te pui din nou in pat. Mai faci o ultima incercare in a-ti aduce aminte cate ceva, dar nu izbutesti. Si aunci iti zici: " Nu mai beau in viata mea!" ....
Si toate astea, pana data viitoare, cand uiti cu repeziciune ce inseamna o mahmureala, si o iei de la capat, ca doar na, nu te-o pune pe tine jos o mica durere de cap. De acum deja ai experienta!

Vine o vreme...in care fiecare dintre noi trebuie sa dam ce avem mai bun. Se apropie ziua... in care avem posibilitatea si sansa sa decidem singuri soarta!

Umanitate si Admiratie
Jur, sa-mi apar tara,
Chiar cu pretul vietii!
Jur, sa respect legile tarii,
Si regulamentele militare!
Asa sa-mi ajute Dumnezeu!
" Ostasi, de azi inainte prin voia voastra si ocrotirea lui Dumnezeu v-ati legat pe viata de tara. Fiti demni de acest legamant! Dumnezeu sa va ajute!"

Onoare , Demnitate si Respect
" Atata timp cat ma voi putea misca, atata timp cat va mai fi un singur dac care va mai vrea sa traiasca liber, ne vom bate pentru acest pamant! Buni si frumosi! Daca nu mai avem cetati ne vom bate-n ruinele lor! si cat va mai fi o singura palma de pamant pe care sa putem sta in picioare, ne vom bate pentru palma aceea! Aceasta-i legea! Singura! Alta nu cunosc. Ultimul drept pe care-l avem este sa dam moartea; dar ULTIMUL!"

Cinste si Dreptate
- "N-au stiut sa va taie la vreme!"
- "O, maria ta..."
- " N-am sa va judec acum...Condamnatii la moarte sa-si recapete viata, cei inchisi libertatea...sa fie iertate tuturor greselile de pana azi, oricare ar fi ele! De azi inainte insa, talhariile de tot felul, silniciile, minciuna, vanzarea de tara, se vor pedepsii cu capul! Nu va jucati cu focul baieti, din suflet va rog...nu va jucati!"

Stima si Maretie
" De astazi se implinii porunca cea din veac! Sa stea laolalta cei dintr-o singura mama Tara Romaneasca, Tara Ardealului si Tara Moldovei. Asta-i pofta ce-am poftit-o eu!"

" Nu...voi merge pana la capat oriunde ar fi acest capat si vreau ca acest popor sa stie din ce in ce mai mult ce vrea si sa-si dea seama ce poate caci ii las o infaptuita mostenire Tara Romaneasca, tara Transilvaniei si tara Moldovei!"

Nu credeam sa-nvat a murii vreodata;
Pururi tanar, infasurat in manta-mi
Ochii mei naltam visatori la steaua
Singuratatii.

Cand deodata tu rasarisi in cale-mi,
Suferinta tu, dureros de dulce...
Pana-n fund baui voluptatea mortii
Nenduratoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele marii.

De-al meu propriu vis, mistuit ma vaiet,
Pe-al meu propriu rug, ma topesc in flacari...
Pot sa mai revin luminos din el ca
Pasarea Phoenix?

Piara-mi ochii tulburatori din cale,
Vino iar in san nepasare trista;
Ca sa pot murii linistit, pe mine
Mie reda-ma!

Mihai Eminescu- "Oda in metru antic"

1.05 -mai muncitoresc

Sa va zic eu cum sta treaba...se ia una bucata olteni si una bucata modoveni ii urci in golfuri, de la 4 la 6, si le dai drumul pe DN1. Ca sa nu mearga la Brasov ca tot bucuresteanul, se indreapta hotarat spre Cheia. Drumul, o adevarata peripetie! C-asa se intampla cand pui laolalta olteni si moldoveni ! Stiti voi bancul ala: "Din ce e facuta bomba?" " Din olteni si moldoveni" " De ce?" " Pentru ca oltenii sunt prosti de bubuie si moldovenii se imprastie".
Cum n-am plecat din aceasi parte a Bucurestiului, vorbim sa ne intalnim la o benzinarie pe DN1. La gaz coadaaaa, cat cuprinde. Ne vine randul, alimentam si astia nu mai veneau. Ne bem posirca de cafea si intr-un final apare Cata, stabilim cu atentie traseul sa stim pe unde o luam si plecam la drum. Ei in fata, noi cumintei mai in spate. Cum intram pe centura Ploiestiului spre Valeni, ma suna Cata: " Bai Oana voi pe unde o luarati ca noi intraram in aglomeratie" Bravo mai! Si uite asa au luat-o prin oras, si-au ramas cam la 20 min. in spate. Pe drum ambuteiaje cat cuprinde. La fiecare statei cam 15-20 de minute. Trecem de primul, ma suna Cata sa ma intrebe ce e cu aglomeratia asta, de ce nu se misca nimeni. Il lamuresc ca e o trecere la calea ferata si ca are ceva de stat. Numai bine, ca pe drum ne-am facut si ceva prieteni:

In Valeni, ca na e oras, iarasi aglomerat. Trecem si de asta, ma suna Cata: "Nu mai suport!Ce e cu aglomeratia asta aici?" Iara munca de lamurire sa se calmeze, ca nu are asa mult de stat. Bai si intr-un final am ajuns noi voiosi la Cheia. Ii sunam pe astia :"Unde sunteti?" - " Pai in comuna aia cu Ma..." " Maneciu!" zic eu...- " Da da, aia!" Ii asteptam! ce sa facem?...

Si intr-un final:


Acu' i-acu'! Sa urcam la muntele Rosu. Cum Radu si-a lasat masina jos, a trebuit sa-i mai asteptam putin:
Si uite dragii mei ce am ajuns in varf de munte! De-ar sta mata-n coada si de populatie bucuresteana tot nu scapi! Cred ca eram singurii cu masini de Valcea...

Muntele, e munte! Frumos! Mie imi place:
Ne-am distrat, ne-am amuzat, am mai si ras s-am mai facut s-un gratarel.
La coborare, din nou, ii asteptam, ca na, cata nu putea el sa-si rupa pretioasa masina prin gropi:
Si uite mai ca au reusit, si-au coborat, vai de amar de vreme!



La intrare in Bucuresti, il sun pe Cata sa-i zic ca nu-l mai asteptam ca suntem si noi obositi si vrem acasa. Si ce credeti voi ca-mi zice Catalin al meu? El tocmai ce intrase pe DN1, ca gresise drumul, din nou, si intase iarasi in Ploiesti. Mai Cata, acu' nu te mai pierdusi pe munte, dar reusisi sa te ratacesi intre DN1 si DN1A.

Si asa, ca informatie pentru tine, sa stii ca panseluta aia de munte, sau cum i-oi zice tu, chiar era "pizda tigancii'. Nu puteai sa-mi culegi si mie o brandusa ceva!