i-a cazut gemu'

Din ciclul " Cu clatita in desert " avem noutati! Nu stiu cum naiba ii dau prin cap atatea tampenii, de fiecare data mai vine cu una noua, dar nu omite sa le faca si pe cele vechi, ca na, isi au farmecul lor! Ma trezii de dimineata si cand deschid usa, cosul de rufe peste care era pus suportul de chei era fix in nasul mau, mai sa dau cu capul! Avusai noroc ca nu eram asa adormita ca sigur veneam calare peste el. Langa cos, era o plasa, cu toata incaltamintea mea! Ieri ma teroriza sa merg la terasa...degeaba i-am dat eu argumente si i-am spus ferm ca nu merg...si uite asa a inceput santajul: "Mergi la terasa?" - "Nu!" " Iti tai florile" si le-a taiat. Mai intai una cate una apoi pe toate odata sa nu se mai complice! Nici buretii de vase nu au avut mai mare noroc, ca i-a ciopartit si paia! Sa scap de nebun, intru la baie...Il auzeam cum rade meschin dar nici prin cap nu-mi trecea ce are de gand sa faca! Lua un scaun de la bucatarie pe care-l pusa sub clanta de la usa in asa fel incat nu puteai sa apesi pe clanta si uite asa erai blocat in baie! Naiba stie ce ma mai asteapta, poate m-oi trezii vreodata cu toata mobila scoasa in fata blocului, ca na, trebuie sa fie inventiv omul!

"BAI BOULE!"

Cine iese miercuri seara in oras? Oamenii care se plictisesc acasa, care vor sa bea o bere cu prietenii intru-un pub si care automat au nevoie de sofer sa-i aduca acasa. Eu fusai soferul in seara asta. Cum prea bine stiti, sa gasesti un loc de parcare in sectorul 2 e o adevarata aventura. Ne intoarcem noi pe la 2 noaptea, si incepe si cauta...o tura de bloc, nimic, o tura de stradute adiacente, nimic, doua ture de bulevard, tot nimic! Deja eram cu nervii la pamant! Parcaram pana la urma pe un loc platit, naiba stie de cine, cu masina pusa astfel incat sa nu ma poata bloca nebunu', cu numar de telefon in geam, cu tot ce trebuie. Mergeam apasat pe strada, injurand in gandul meu un cretin ce-si lasase masina la intrarea pe scari, acolo unde parchezi cand nu ai altundeva. Eram hotarata sa merg sa-i ridic stergatoarele! Ezitai putin, dar forta malefica, intruchipata in persoana de langa mine ma intreba: "Pai ce faci? Nu mai mergi sa-i ridici stergatoarele aluia?" Eu: "Ba da mai, hai! Ca ma enerva!" Mergeam hotarata! Cand ma apropiai de masina cu pricina imi scapa un "Bai boule!..."nu putui sa mai zic nimic...in spate era geamu intre-deschis, realizai ca sigur trebuie sa fie cineva in masina, si ma uitam pe scaunul soferului! Nimic. Intorc privirea in spate si ce sa vezi? Pe bancheta erau 2: un el si o ea, ea cu capul pe picioarele lui, stateau ca doi porumbei ce le ardea de cotzcaiala! Ii zic: "Nu te supara poti sa muti si tu masina sa pot parca si eu pe scari?" Baiatu' prompt, se simtii si parasii locatia!

S-a intors!

Mai da tu nu ai ce face? E magazin jos. Iti spun eu cum merge treaba: te imbraci frumos, cobori cu liftul, nu e nevoie sa iei masina ca e aproape...asa, dupa aia intrii in magazin si iti cumperi ce vrei sa mananci. Gatesc eu, dar nu ma duc sa si cumpar...si-mi iei si mie un pachet de tigari ca tot esti prin preajma. Nu-mi mai trimite mesaje cu "|MI-E FOAME! Nu ma impresioneaza....am deja 20 de mesaje de la tine! Gata! Nu ma duc! Si nici nu mai gatesc nimic ca ma enervasi!

Esti santajist si nu-mi place!

O lacrima pentru o picatura de...speranta

Ah, ce dobitoc erai! Acum, din nou in intuneric si in tacere ai priceput pe indelete ce-ti spuneam de atatea ori, caci una e sa auzi un lucru si alta e sa-l simti pe pielea ta! Abia acum lucrurile se umfla si capata relief. E tocmai ca si deosebirea dintre a auzii ca un om a fost injunghiat in inima si a vedea crima. In tacere si prin bezna incepi sa te dumiresti incet incet si asta imi ingheata sangele in vine! Tocmai in asemenea momente se petrece in tine o schimbare si cum-necum, mai prinzi ceva curaj... Speranta iti mijeste, si o data cu ea voiosia, si iar te simti pe picioare...Te vedeam pierdut! Nu-ti mai controlai dorintele, te vanzoleai fara rost...ma scoteai din minti!
Era nespus de imbietor si de placut sa strabati singuratatea muntelui pe racoare, dis-de-dimineata, la primele adieri ale soarelui varatic...De pe crestele muntoase vedeai cum ti se intind la picioare vai umbroase, brazi semeti si paraiase. Erai una cu cerul si aveai lumea la picioare. Iti aprinzi o tigare. Tragi adanc, fumul iti inunda plamanii si gatul ti-e uscat. Te uiti in jur si nu te mai gandesti la nimic...iti savurezi tigarea... Stii ca e ultima! Lasi in urma lumea si te afunzi in maretele si falnicele adancuri, visezi mai departe...maine. A sosit si ziua de maine, si o data cu ea, sfarsitul!

Vineri...

In alta ordine de idei....Astazi, zi frumoasa cu soare! Cum fusai scoasa din casa la un suc fulger de bustenaru' Catalin si moldoveanu' Radu mergeam eu asa agale spre casa. Si vai ce-mi mai putura vedea ochii si auzii urechile. Nu stiu daca e de la vremea frumoasa, dar au inceput sa iasa pe strada tot felul de aratarii, cica sunt oameni! Si de parca nu mi-ar fi fost de ajuns, cum ajung in fata blocului...dau sa intru, si buf! lovesc ceva cu usa. Ma gandesc ce naiba sa fie...si imping mai tare! Cand intru vad intins pe jos un boschetar ce dormea pe un ziar Libertatea. Nestingherit de lovitura usii isi continua somnul, nici macar pe partea cealalta nu se intoarse. Si atunci ma gandii ca poate lovitura mea in cap era "nimic" in viata lui cotidiana.
Din categoria vecini, avem noutati! Nebunul de la 1 vine mereu la usa mea si ma intreaba daca eu nu aud cum fac aia de sub mine galagie, ca el s-a dus la politie de 3 ori si degeaba. In seara asta vine la mine aia de sub mine sa-mi zica ca o inund, ca la ea in baie e o pata pe tavan, sa nu mai arunc apa pe jos ca se infiltreaza! Urasc viata la bloc, imi urasc vecinii si mai ales urasc vecinii care imi hranesc animalul meu de casa ( porumbelul de la geam) ca arunca cu grau si porumb de sus si-mi intra jumatate in bucatarie, de adun jumatate de faras de cereale in fiecare zi!

Picioare de bustenari!

Dragii mei, voi alta problema in viata nu aveti decat sa stati sa va analizati picioarele? Marius, copil inocent si debil...cum poti sa zici asa ceva despre Ioana? asa e ea... mai diforma...picioare strambe, una alta! Nu trebuie sa radem de defectul altora, nu asa te-am invatat eu! Si scumpa mea papuse Ioana, parasutista mea preferata, nu e cazul sa dezbatem problema " Slitz Monica ". Probabil tocmai ce terminase de argumentat prin memorabila fraza "Chiloti" si ramasese cu gura deschisa!

Nu voi afla mai mult murind decat am aflat traind

M-am intrebat adesea in drumul prin viata " Cine sunt Eu? " De unde vin, catre ce ma intrept. De ce m-am nascut tocmai Eu? De ce Eu, de ce cu familia, prietenii, gandurile si amintirile astea? De ce nu altfel...Familia nu cred c-aveam cum sa mi-o aleg, prietenii...coincidente frumoase, gandurile si amintirile ma reprezinta. Sunt cine sunt deja si cine vreau sa fiu. Sunt Eu, ce uneori de minte, se tradeaza, se pierde. Si in acelasi timp sunt o fiinta printre milioane de fiinte, un punct minuscul, un om ce incearca sa-si croiasca un drum in viata, un om ce incearca sa-i dea vietii rost. La fel ca alte milioane de fiinte. Deci cine sunt Eu? Sunt aici... si acum...dar pentru ce? Puteam oare fi altfel? Mi-ar placea sa cred ca ne putem alege singuri viata pe care vrem sa o traim, chiar inainte de a ne naste. Ar fi frumos. Macar asa as stii sigur ca eu am vrut asta. Nu vreau sa fiu un hazard, o simpla intamplare...ca dac-ar fi asa as fi un nimeni. Dar nu pot sa cred in basme si povesti frumoase...chiar sunt un nimeni, ca alte milioane de fiinte. Incerci toata viata sa descoperi cine esti tu cu adevarat...s-apoi mori. Inevitabilul sfarsit! sfarsitul unui monolog...

Frica de intuneric

Pornesc de la ideea ca daca vrei sa stii cu adevarat cum sunt oamenii, cum gandesc si cum se comporta, trebuie sa te cunosti mai intai pe tine. Si-mi dau seama ca mai de graba cunosc mult mai bine persoanele din jur decat pe mine insami. Asa ca statui eu cu mine si incepui sa descifrez din ce material sunt facuta. Vestea proasta e ca nu ajunsai la nici o concluzie. Si asa ca o luai de la primele inceputuri, de la primele amintiri si ganduri. Deja ma afund in abis...de gandit nu cred ca gandeam prea mult ca nu retin sa fi pus vreodata in balanta posibilitatile si optiunile vietii. De mica stiu ca actionam din impuls, ca si acum, singura diferenta e ca acum parca totusi mai gandesc putin.
Prima amintire care imi vine in minte cand ma gandesc la copilaria mea e frica de intuneric si de singuratate. Nu-mi placea sa raman singura acasa, poate de asta m-au si dat la gradinita de la 3 ani. Am intrebat-o pe maica-mea de ce nu stateam singura si ea mi-a raspuns: " Nu stiu, asa erai tu nebuna de mica! Mi-ai mancat zilele! " Si asta cam asa era. Daca ramaneam doar 5 minute singura in casa fugeam, plecam la vecini, desculta, dezbracata, urland cat ma tinea gura. Ma cunosteau vecinii toti, si ma primeau saracii cand ma vedeau asa...asta pana cand venea bunica-mea de-mi tragea un ciomag si ma lua acasa in blesteme si zburaturi. Intr-o zi maica-mea trebuia sa plece la servici, si culmea Oana trebuia sa ramana singura acasa. Imi amintesc ca am facut o adevarata criza de isterie, m-am agatat de poarta, o imbranceam cu mainile si picioarele si tipam si urlam cat ma tineau plamanii. Mi-am luat si o mama de bataie, dar tot degeaba, mai rau faceam, de parca eram salbatica. Si cred ca eram! mai erau si dati cand bunica-mea era sa ia vaca de la pascut, si se insera si-l luam pe saracu Ciprian taras dupa mine inaintea ei, si vai ce ma mai certa ca plecam d-acasa, ca las gainile si curcile neinchise, ca numai la oratanii nu ma mai gandeam eu in clipele acelea. Si cand vedea ca se urcau curcile in zarzan mai rau facea, si ma ocarea. Bine ca era Ciprian, care le dadea jos cu chiu cu vai si le baga in cotet, ca eu nu ma sinchiseam prea tare. La gradinita, mai era cum mai era, ca nu stateam singura, dar ma mai apuca asa...cate-o nebunie! de acasa plecam singura dimineata, asta dupa ce ma imbraca maica-mea cu 10 straturi de haine, cu pantaloni si pulover de lana, sa nu raceasca fata! De la gradinita tot singura veneam, nu eram ca alti copii pe care-i astepta mamica, taticu sau bunica. Si intr-o zi m-am enervat! Eram singura dupa care nu venea nimeni niciodata! Si m-am pus pe hol, pe o bancuta si am asteptat. Plecasera toti, mai era femeia de serviciu care vedea din juma in juma de ora sa ma intrebe daca nu vine nimeni sa ma ia. Eu ii ziceam ca astept, ca sigur vine cineva, ca nu plec singura pe drum. Si se face 3 si femeia de servici termina de maturat si de dat cu mopu si vine la mine. Ma ia de mana si-mi zice ca ma duce ea acasa. Nu prea mi-a placut ideea, dar n-aveam ce mai face. Si am mers, cam asa...pana la jumatatea drumului, dupa care i-am zis ca de aici merg si singura, ca cunosc drumu. Ce sa-i faci ma plictisise baba si nu mai aveam chef de ea asa ca i-am dat cu flit! Tin minte ca eram foarte aiurita, nu stiu ce era in capul meu nici acum! Intr-o zi mi-am uitat ghiozdanu la scoala...Am plecat eu catre casa, asa frumusel, ma intalnesc cu o ruda si mergeam cu ea pe drum. De acasa pana la scoala sunt vreo 2 km, pe care vreau sa precizez ca ii mergeam pe jos in fiecare zi. La un moment dat imi dau seama ca nu am ghiozdanul cu mine...ma intorc brusc si o iau la fuga, fara sa-i zic persoanei de langa mine unde ma duc. Dar asta nu e nimic pe langa patania cu cainele. Mergeam intr-o dimineata la gradinita si in cale imi apare un caine, mai mare ca mine. Imi era frica de caini, si de asta chiar mai mult. Ma opresc din mers...analizez posibilitatile. Acasa nu ma puteam intoarce, aveam un scop in viata, sa merg la gradinita!, cu atat mai mult cu cat stiam ca acasa nu e nimeni. Langa drum era un rau, mai si era iarna si raul era inghetat, si m-am gandit ca singura cale e sa cobor la rau, sa nu mai mai vada cainele. S-am mers pe gheata, ca raul era inghetat, si mai urcam din cand in cand la drum sa vad daca am trecut de caine. Si in unele locuri gheata era subtire si cadeam in rau, dar nici asta nu m-a oprit, mi-am continuat drumul. Am ajuns la gradinita fleasca, din cap pana in picioare. M-a dus educatoarea la cresa sa-mi dea ceva de imbracat, pana mi se uscau hainele. Bocanceii erau inca uzi la terminarea programului, asa ca mi-au invelit picioarele in pungi, sa nu ma ud. Acum...acasa ce sa zic? De ce am picioarele invelite in punga? Nu mai stiu ce minciuna am scornit, dar m-au crezut! De imaginatie nu duceam lipsa, si-mi era usor sa gasesc scuze si povesti pentru orice situatie. Cel mai tare m-a marcat cand l-au dezgropat pe bunicu-meu la 7 ani. Eu aveam vreo 8 cand am vazut un schelet, imbracat in costum, cu palarie pe cap, cu bani peste el si un vierme ce se plimba pe craniu. Ce-mi era mie frica de intuneric pana atunci, dar de-acum nu mai aveam liniste. Si nu stiu de ce...poate ca daca vorbeam despre asta imi mai trecea frica, am inceput sa inventez povesti cu strigoi si fantome, de-mi ingrozeam prietenii. Si aveam superstitii, sa nu ne unim umbrele ca apare strigoiul si ca trebuie neaparat sa ne spalam hainele la masina ca sa plece, sa ne lase in pace. Nici nu vreau sa-mi inchipui ce a fost in capul lor, dar parte de liniste sigur n-au avut! La scoala ma bateam cu baietii, batai adevarate cu pumni si picioare, cu capete date de tabla si de catedra, cu ochelari sparti, pentru care trebuia sa inventez scuze, ca de...nu puteam sa-i zic maica-mii ca ma bat la scoala, ca sigur imi tragea o scatoalfa de ma linistea. Nici nu mai stiu bine cand am devenit fata cuminte si ascultatoare, cred ca s-a intamplat treptat, odata cu trecerea anilor. Tare as vrea sa stiu ce era in capul meu in momentele mele de nebunie! Si stau si ma gandesc si incerc sa-mi aduc aminte...si nimic! Oare nu gandeam deloc? Nu pot sa cred asta! Poate ca gandurile mele erau superficiale pe langa fapte si hazarde.

Dincolo de bine...
Dincoace de rau....

Daca eram...n-as mai fi fost eu!

Intrebare...

Costy asta e pentru tine : Imi adusai aminte de pelerinajul meu cu babele la manastirile din Moldova. Pe drum am intalnit o maicuta, putin cam sonata ce-i drept! In mana avea o carte de rugaciuni, nu stiu ce boloborosea acolo , dar timp de 3 ore nu a intors pagina. In schimb, printre borboloseli, ma chinuia pe mine cu viata ei monahala , imi zicea ca ea nu mai are parinti, frati sau surori ca de acum biserica e familia ei, si ca va devenii mireasa lui Iisus. Acum vine si intrebarea : daca maicile sunt miresele lui Iisus, calugarii miresele cui sunt?




Si un banc tot pentru tine, ca stiu ca n-o sa te amuze catusi de putin: " Un taran loveste un autobuz plin cu maicute. Mor toate si ajung la poarta raiului. Sf. Petru le asaza in linie si le spune ca trebuie sa raspunda la o intrebare sa vada ca merita sa intre in Rai. ' Sa vedem sora Maria ai atins vreodata penisul unui barbat? - Hihihi, doar odata si atunci numai cu varful degetului. ' Bine, baga degetu cu pricina in apa sfintita si intra ' ii zice Sf. Petru. 'Ia sa vedem, sora Angela, ai atins vreodata penisul unui barbat?' -Paaaiii, da, dar l-am luat numai in mana stanga. 'Bine, baga mana cu pricina in apa sfintita si intra ' ii zice sf. Petru. Cand dintr-o data se aude o galagie mare: una din calugarite isi face loc dand din coate , impingand pe celelalte surori sa ajunga in fata. ' da ce-i cu graba asta fata mea? intreaba ' Sf. Petru. - Sfintia Ta, eu va trebuii sa fac gargara cu apa sfintita, se poate face asta inainte ca sora Elena sa-si bage fundul in apa?