Sa va zic eu cum sta treaba...se ia una bucata olteni si una bucata modoveni ii urci in golfuri, de la 4 la 6, si le dai drumul pe DN1. Ca sa nu mearga la Brasov ca tot bucuresteanul, se indreapta hotarat spre Cheia. Drumul, o adevarata peripetie! C-asa se intampla cand pui laolalta olteni si moldoveni ! Stiti voi bancul ala: "Din ce e facuta bomba?" " Din olteni si moldoveni" " De ce?" " Pentru ca oltenii sunt prosti de bubuie si moldovenii se imprastie".
Cum n-am plecat din aceasi parte a Bucurestiului, vorbim sa ne intalnim la o benzinarie pe DN1. La gaz coadaaaa, cat cuprinde. Ne vine randul, alimentam si astia nu mai veneau. Ne bem posirca de cafea si intr-un final apare Cata, stabilim cu atentie traseul sa stim pe unde o luam si plecam la drum. Ei in fata, noi cumintei mai in spate. Cum intram pe centura Ploiestiului spre Valeni, ma suna Cata: " Bai Oana voi pe unde o luarati ca noi intraram in aglomeratie" Bravo mai! Si uite asa au luat-o prin oras, si-au ramas cam la 20 min. in spate. Pe drum ambuteiaje cat cuprinde. La fiecare statei cam 15-20 de minute. Trecem de primul, ma suna Cata sa ma intrebe ce e cu aglomeratia asta, de ce nu se misca nimeni. Il lamuresc ca e o trecere la calea ferata si ca are ceva de stat. Numai bine, ca pe drum ne-am facut si ceva prieteni:
In Valeni, ca na e oras, iarasi aglomerat. Trecem si de asta, ma suna Cata: "Nu mai suport!Ce e cu aglomeratia asta aici?" Iara munca de lamurire sa se calmeze, ca nu are asa mult de stat. Bai si intr-un final am ajuns noi voiosi la Cheia. Ii sunam pe astia :"Unde sunteti?" - " Pai in comuna aia cu Ma..." " Maneciu!" zic eu...- " Da da, aia!" Ii asteptam! ce sa facem?...
Si intr-un final:
Acu' i-acu'! Sa urcam la muntele Rosu. Cum Radu si-a lasat masina jos, a trebuit sa-i mai asteptam putin:
Si uite dragii mei ce am ajuns in varf de munte! De-ar sta mata-n coada si de populatie bucuresteana tot nu scapi! Cred ca eram singurii cu masini de Valcea...
Muntele, e munte! Frumos! Mie imi place:
Ne-am distrat, ne-am amuzat, am mai si ras s-am mai facut s-un gratarel.
La coborare, din nou, ii asteptam, ca na, cata nu putea el sa-si rupa pretioasa masina prin gropi:
Si uite mai ca au reusit, si-au coborat, vai de amar de vreme!
La intrare in Bucuresti, il sun pe Cata sa-i zic ca nu-l mai asteptam ca suntem si noi obositi si vrem acasa. Si ce credeti voi ca-mi zice Catalin al meu? El tocmai ce intrase pe DN1, ca gresise drumul, din nou, si intase iarasi in Ploiesti. Mai Cata, acu' nu te mai pierdusi pe munte, dar reusisi sa te ratacesi intre DN1 si DN1A.
Si asa, ca informatie pentru tine, sa stii ca panseluta aia de munte, sau cum i-oi zice tu, chiar era "pizda tigancii'. Nu puteai sa-mi culegi si mie o brandusa ceva!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Deci doamna Oana, acea floare era o zambila salbateca. Si chiar de ar fi fost pizda tigancii trebuia sa o accepti, un gest frumos e tot un gest frumos.
INSENSIBILO!
Mai Cata acum imi pare rau ca n-am primit-o ca aveam si dovada.
Trimiteți un comentariu